Un Craciun minunat

A sosit si Craciunul. Primul Craciun sarbatorit in noua casa.

Culorile principale pe care le-am ales anul acesta au fost movul si albastru. Asadar, semineul si bradul au stralucit in aceste culori.

Am ales un brad in ghiveci, pt a-l  planta la primavara.  E un Abies Nordmanniana de 220 cm cu tot cu ghiveci. Desi in fiecare an, impodobeam bradul inca de la inceputul lui decembrie, anul asta am vrut sa il impodobesc cat mai tarziu pt a nu suferi bradul, stand in casa. Mai ales ca noi avem incalzire prin pardoseala, si nu calorifere. Asa ca abia pe 20 dec l-am impodobit. In schimb, pe 30 noiembrie am terminat de decorat semineul (nu mai aveam rabdare).

Pe ici pe colo am lucrat cu manuta anumite detalii, cum ar fi funditele din brad, infrumusetarea lumanarilor, am cusut fata de masa, etc.

Am facut o sedinta foto de Craciun si am pus pozele AICI.

Clafoutis cu vişine şi mandarine

Am  primit cadou o forma de prajitura cu fata lui Mos Craciun, si am decis sa o folosesc la un desert taranesc de origine franceza: clafoutis cu visine. De data asta am pus si mandarine, dar mai bine nu o faceam. S-a lasat zeama de la ele si mi-a cam acrit intregul desert.

Ingrediente:

- Un borcan mare de compot de visine fara samburi  (sau proaspete)

- 3 oua

- 250 ml lapte

- 100 gr faina alba

- 100 gr zahar

- 1 plic zahar vanilinat

- jumatate de sticluta mica de esenta de vanilie

- 50 gr unt

Si  incepem. Scoateti de acum untul (50gr) din frigider si lasati-l sa se topeasca un pic la temp camerei. Tot acum poti da sa se incalzeasca cuptorul la 175 grade.

Intr-un recipient mare punem urmatoarele componente: ouale, esenta, zaharul simplu + vanilinat, faina. Amestecati, dupa care introduceti treptat laptele.

Ungem tava cu untul topit.

Asezam visinile.

Punem maiaua (“aluatul”) peste, si bagam la cuptor pt 40 min.

Asta a iesit. Din pacate s-a cam umflat dedesubt si fata lui Mos Craciun nu prea se vedea. Data viitoare o sa incerc o tarta de pricomigdale, sper sa se vada mai bine Mosu’.

Desenele noastre preferate: Masha si Ursul (Маша и Медведь)

De ceva timp, eu si Roxalia, ne uitam  pe youtube la desenele animate Masha si Ursul. Un episod tine 7 minute. Sunt desene rusesti, inca nu le-am gasit traduse, dar nici nu mi-e greu sa deduc despre ce este vorba.

Daca te uiti la 2-3 episoade, incepi sa le iubesti.

Masha este o fetita mica, foarte energica, curioasa, fara frica de nou. Ca toti copiii, crede ca lumea a fost creata pentru ei. Isi baga nasul peste tot, este incapatanata si persistenta.  Curiozitatea o baga in situatii diferite, si il atrage astfel si pe Ursul in joc.

Ursul iubeste pacea, confortul si linistea… pe care le pierde dupa ce o intalneste pe Masha. Este un mare iubitor de hrana, somn si de ordine. O sa vedeti ce casa frumoasa are, decorata frumos, si frigiderul plin de bunatati. Modificarile si aventurile nu sunt pentru el, dar avand-o pe Masha in preajma nu are incontro. :)) Spre surprinderea lui, descopera ca ar fi plictisitor fara Masha, si se bucura cand ea il atrage intr-o aventura nebuna.

Puteti incepe cu episodul acesta. E primul episod, si arata cum pleaca de acasa si ajunge sa traiasca in casa cu Ursul.

Dupa care, alegeti din dreapta ce episod vreti. Sau daca vreti sa le vedeti cronologic in functie de sezon, intrati aici.

Ficăţei cu smântână şi ceapă

Aseara am incercat iar sa prepar ficateii altfel. Am decis sa ii fac cu smantana, ceapa si patrunjel.

Am folosit pt 4 portii:

- o tavita de ficatei (apx 500 gr)

- 4 cepe

- 200 ml smantana

- patrunjel

- sare, piper

- boia dulce (daca preferati)

- apx 50 gr unt (puteti folosi si ulei)

Dupa ce curatam si spalam ficateii ii punem in apa fiarta, si ii lasam la fiert cam 5 minute. Se scot si se taie in bucatele mici (6-7 bucatele la un ficatel).

Separat se pune la incins untul. Dupa ce se topeste se adauga ceapa taiata marunt. Se caleste cateva minute (eu am pus acum sarea pt a se inmuia mai repede ceapa + piper, boia).

Se adauga ficateii taiati, si se lasa la calit inca 5 minute.  In timpul asta puneti separat un ibric de apa pt a se incalzi.

Dupa ce s-a incalzit bine, se toarna peste ficatei.

Se lasa asa timp de 15-20 minute.

Puneti  intr-un bol mic 3 linguri faina si cateva linguri de sos format de la ficatei. Se amesteca bine pana nu se mai vad bulgarasi de faina.

Cand au trecut cele 15-20 de min,  adaugi ce ai in bol plus  smantana peste ficatei. Se lasa pana da in clocot. Dupa ce inchideti focul, puteti adauga patrunjelul tocat.

Felul de mancare merge foarte bine cu mamaliguta. Dupa ce am gustat, ne-am dat seama ca trebuie si salata. Am ales muraturi – gogonele.  Pt astazi mai am 2 portii, si o sa incercam sa mancam cu varza murata, am impresia ca o sa se potriveasca si mai bine :)).

Update! Am mancat cea de a doua portie cu varza murata si a fost excelenta combinatia. Mi-a adus de curand cineva, varza murata de la Garten Krone din Austria. E a doua oara cand mananc acest tip de  varza “cumparata” , si m-a surprins placut la fel ca prima data. E buna la gust, plus ca imi place cum e taiata (fideluta). Intr-adevar delikatess sauerkraut!

Iar la desert mi-a mai ramas o amandina din prajiturile de ieri. Aseara mi-a venit pofta de savarina, de eclere, de amandine, de bomboane fondante. Alex mi le-a cumparat pe toate. :))

Prajitura de week-end

Imi place coliva foarte mult, as manca foarte des acest desert, dar doar atunci cand e pregatit fara niciun interes, si nu sta pe langa vreun trup fara suflet. :| Ce urat suna. Indiferent cum m-as fi exprimat tot aici ajungeati cu gandul.

Ador produsul in sine, mai ales daca iese suculent. Ce nu imi place e termenul “coliva”, care ma duce din prima la gandul ca cineva a murit.

Ideea este ca se afla printre dulciurile mele preferate. Si are mai putine calorii fata de prajiturile cu crema. Prefer sa o numesc in continuare “prajitura cu arpacas si nuca”.

Zilele astea mama lui Alex mi-a facut o surpriza si mi-a pregatit special o prajitura cu arpacas si nuca, cu multe bomboane colorate, fix cum imi place mie.

Desi in poza pare mica, farfuria e maricica (farfurie de supa) si toata prajitura e doar pt mine!!! :)) Alex a plecat cu treaba de joi dimineata la Bucuresti, la cateva intalniri, la un curs… iar eu am putina treaba cu prajitura asta, trebuie sa o termin pana astazi (duminica) cand vine el. :))

De cate ori pleaca Alex din oras, o zi, doua , trei sau mai multe, incerc sa imi fac un program mai incarcat sa nu ii simt lipsa. Mai ales seara! Asa ca joi  am fost cu Roxalia la petrecerea aniversara a Alinei, vineri am fost la un bal caritabil (B.d. Diamant), iar ieri a fost ziua SPA. Tratamente, masti, rasfat.  In schimb, ieri spre seara nu am iesit din casa, mai ales ca simteam cateva simptome de raceala (si chiar am racit). ..si mi s-a facut dor sa mananc popcorn cu cascaval si sa ma uit la 3-4 episoade din Modern Family.  Dar fara Alex nu ma uit, as simti ca l-as trada, pt ca acest serial e serialul nostru de familie, mereu il vedem impreuna, ne facem popcorn, si mancam dulciiiuri!!! :))  Uite asa slabesc eu, mananc dulciuri la 11 noaptea.  Dar alerg pe banda o ora in fiecare zi, CORECT? Daca cititi postul anterior, stiti la ce ma refer. :D

Apropo, recomand serialul Modern Family oricui, e un serial de comedie fff dragut. Nu trebuie sa fii casatorit pt a-l vedea/ a-l intelege. Un episod dureaza doar 20 de minute, nu o sa va ia prea mult din timpul liber. ;)

Mai sunt cateva ore pana sa ajunga scumpul meu sot. De abia astept sa vina si sa povestim fiecare prin ce evenimente am trecut, pt ca la telefon nu am avut timp sa vorbim. Ziua el avea treaba, iar cand venea seara, eu nu mai puteam vorbi. Il sunam  pe la 1 noaptea cand ajungeam acasa, dar el era in toiul distractiei la fratele meu acasa. A dormit acolo zilele astea, si probabil a simtit din nou cum e sa fii student si sa te culci la 3 dimineata.

Acum vreau sa trag o fuga pana la Selgros, sa mai cumpar cateva decoratiuni pt brad si ingrediente pt mancare. As vrea sa ii fac o surpriza si sa ii pregatesc ceva nou, dar nu stiu ce. Mai vad eu…

p.s. A mai ramas putina prajitura si pt Alex. :))

Pe curand!

Jurnal de mămică: Alăptarea

Inca o alaptez pe Roxalia si am de gand sa fac acest lucru pana iesim din iarna, pe la inceputul lui martie sa incep usor usor intarcarea. Fac acest lucru, pt a-i intari imunitatea naturala si in aceasta iarna, dar si din alt motiv: simt o fericire de nedescris atunci cand o alaptez pe fiica mea. Am citit o chestie faina intr-o carte scrisa de Osho si m-am regasit 100% printre cuvintele lui.

Atunci cand mama isi imbratiseaza copilul in timpul alaptarii se produce  un transfer de energie. Aceasta energie este invizibila, noi o numim iubire, caldura sufleteasca. Ceva trece de la mama la copil, dar si invers, de la copil la mama. Asa se explica de ce femeile sunt atat de frumoase atunci cand devin mame. Inainte le lipsea ceva, nu erau complete, cercul era rupt. Cand femeia devine mama, cercul devine complet. Asupra ei coboara o gratie, dintr-o sursa pe care nimeni nu o cunoaste. Asadar, nu numai mama isi hraneste copilul, ci si copilul isi hraneste mama. Comuniunea dintre cei doi continua. In lume nu exista nici o alta relatie de comuniune la fel de stransa ca aceea dintre mama si copilul ei. Nici chiar indragostitii nu sunt la fel de apropiati, caci copilul se naste chiar din trupul mamei, din sangele ei, el este o extensie a fiintei ei. Iubitul iti poate fi aproape de inima, dar copilul tau a trait in tine, in interiorul inimii tale. Timp de 9 luni, el a facut parte integranta din trupul mamei, fiind unit organic cu ea. Este firesc ca aceasta legatura sa continue sa existe chiar si dupa nastere, sub forma unui transfer de energie. Atunci cand mama isi iubeste copilul, laptele ei are un gust diferit si o vibratie diferita. Ea se bucura atunci cand isi alapteaza la san copilul; aceasta actiune ii stimuleaza propria sexualitate. Daca mama isi iubeste cu adevarat copilul, ea traieste o bucurie aproape orgasmica atunci cand il alapteaza. Mama incepe sa straluceasca, iar copilul simte asta. El devine constient de fenomenul pe care il experimenteaza mama sa. Nu este vorba de o simpla alimentatie, ci de o fericire impartasita. Cand mama alapteaza insa numai din necesitate, sanul este rece, el nu emana nici un fel de caldura. Iar copilul simte acest lucru, se simte nedorit. Daca mama este fericita, daca ea se bucura atunci cand isi alapteaza copilul, acesta va capata incredere, convins ca mama lui va fi intotdeauna acolo, sa il apere si sa il protejeze. Ori de cate ori ii va fi foame, el va trai si acest sentiment de siguranta. De aceea, el nu va simti niciodata nevoia sa manance mai mult decat ii trebuie. Un copil iubit va fi tot timpul un copil sanatos. El nu va fi nici prea gras, nici prea slab, ci va pastra un echilibru perfect.

Acesta este cel de al doilea motiv.  Alaptatul este inca o minune pe care am simtit-o in viata mea. Apreciez mamele care isi alapteaza copiii minim 6 luni, si imi pare rau pt acele mame care se chinuie si nu reusesc sa alapteze. Unele renunta pt ca nu rezista durerii din cauza ragadelor, iar altele pentru ca observa ca laptele lor nu e consistent. La ultima parte, cu laptele neconsistent nu stiu ce sa cred. Am vazut o emisiune cu un doctor foarte bun si spunea ca nu exista asa ceva: “O mama nu trebuie sa renunte in a nu-si mai alapta bebelusul.  Laptele mamei espe special adaptat pentru fiecare bebelus in parte si actioneaza in functie de nevoile lui. “   Aici nu ma bag, pt ca nu am trecut prin asta si prefer sa tac.  Dar la prima parte, cea cu ragadele, as dori sa scriu cateva cuvinte. La inceput, am avut si eu ragade, si toate mamele vor avea aceste rani mici in prima luna. Cand o alaptam, simteam ca cineva ma injunghie cu un cutit in san. Strangeam din dinti, dar nu renuntam sa imi hranesc fetita. Si un alaptat dura cam 20-30 de minute la inceput. Garmastanul nu prea facea minuni, poate doar psihic ma facea sa cred ca o sa imi treaca. Pana cand am descoperit secretul! :)) Am cumparat de la Baby Nova aparatoare speciale pt alaptat (stiti voi, mamicilor la ce ma refer). Mi se pareau gigantice si credeam ca nu vor avea efect. Dar uite ca mi-au trecut ranile in 2-3 zile si dupa aceea nu am mai avut probleme pana in ziua de astazi.

Alte avantaje ale alaptarii:

-          Am slabit enorm. Am ajuns sa fiu mai slaba ca inainte de a ramane insarcinata. Am 49 de kg. Se zice ca o zi de alaptat e echivalentul a unei ore de alergat pe banda.

-          Am un bust frumos. Am avut noroc, nu am facut vergeturi si nici nu mi s-a lasat pielea.

-          In timpul noptii cand plange si vrea sa manance, nu mai trebuie sa ma trezesc de tot sa prepar lapte praf, ci o alaptez un minut si adoarme la loc (si eu in 30 de sec) :))

-          Cand iesim oriunde in afara locuintei noastre, daca ii este foame, nu dureaza mai mult de 10 secunde pana cand ii ofer o masa pe cinste. Nu trebuie sterilizat nimic, nu trebuie preparat nimic, nu trebuie incalzit. Intotdeauna va fi proaspat, numai bun de cald si perfect ca “formula”.

-          Am un feeling deosebit. Simt ca ii ofer protectie si siguranta. Daca e langa mine, nu conteaza unde vom fi, ea nu va lesina de foame.

-          Alaptatul este cel mai mare cadou de sanatate pe care I l-am putut oferi fiicei mele. Compozitia laptelui matern este unica si contine hormoni si celule care sunt imposibil de obtinut in mod artificial.

Toata lumea stie cat de important este ca un copil sa primeasca lapte matern, si cu toate astea cand aud alte mamici ca eu inca o alaptez si ca nu i-am dat pana acum niciun strop de lapte praf raman uimite, dar mi s-a parut ca au ramas uimite intr-un sens negativ.  Asociatia Mondiala a Sanatatii recomanda alaptatul exclusiv pina la varsta de 6 luni – dar recomanda alaptatul pina la varsta de 2 ani (fiind combinat desigur cu alte alimente solide – de la varsta de 6 luni). Candva s-a strecurat si un mit: dupa un an, laptele isi pierde din nutrienti si vitamine. Nu este adevarat, atat timp cat exista lapte acesta va avea acelasi continut. Asa ca mie mi se pare perfect ca am reusit sa o alaptez atat de mult timp.

Stiati ca mamele adoptive pot alapta? Exista posibilitatea inducerii lactatiei cu ajutorul anumitor medicamente sau altor metode; femeile sunt capabile sa produca lapte si fara sarcina. Si inca o chestie interesanta de care am auzit la emisiunea de mai sus este ca o mama poate sa alapteze din nou, chiar daca a facut o pauza de 3 luni.

Din Campania de Informare Parinte de nota 10:

Unele mamici constata ca nu pot sa-si alapteze bebelusii, desi si-ar fi dorit sa o faca. Uneori lapte pur si simplu “nu vine” sau nu este de ajuns pentru ca bebelusul sa fie hranit exclusiv cu lapte de san. Alteori, o problema medicala poate impiedica mama sa alapteze (hepatita, epilepsie, insuficienta cardiaca, renala sau hepatica, s.a.) sau poate impiedica bebelusul sa primeasca laptele matern (intoleranta la lactoza). De aici si pana la depresia post-partum este un singur pas. Dezamagita, furioasa si frustrata, proaspata mamica va crede ca este vina ei si ca nu este capabila sa fie o mama buna.

Insa exista si mamici, care desi pot, din punct de vedere medical sa alapteze, nu vor sa o faca. Sunt o multime de motive, iar pe unele din ele, mama nici macar nu poate sa le explice. Poate exista neintelegeri, poate considera ca nu este capabila sa alapteze, se teme ca va avea dureri, se teme ca-si va pierde complet independenta, fiind in permanenta legata de copil sau a vazut ca nicio femeie din familie nu a alaptat.

Dar presiunea din partea familiei, medicilor si a societatii in general este enorma, mai ales acum ca au aparut pana si campanii ce promoveaza alaptatul. Ce poti face daca esti intr-o asemenea situatie? Cum impaci dorinta ta cu sanatatea copilului si convingerile familiei? In primul rand nu trebuie sa uiti niciodata ca alegerea iti apartine. Copilul tau are o singura mama si aceea esti tu. Nu parintii tai, socrii sau partenerul tau sunt cei care vor alapta, ci tu. Nu te lasa convinsa sa faci ceva ce nu vrei. Daca alegi sa nu alaptezi, asta nu inseamna ca nu esti o mama buna. Scopul final este binele copilului, iar el are nevoie de o mamaica vesela, relaxata si odihnita. Mai bine sa fie hranit cu biberonul de o mama care adora ceea ce face decat sa fie alaptat de o mama care uraste momentul mesei si se teme de el.

Totusi, inainte de a lua o decizie, asigura-te ca te-ai informat corespunzator si din surse sigure. O multime de mituri si prejudecati circula printre mamici, unele din ele suficient de “urate” pentru a le descuraja pe cele care vor sa alapteze. Asigura-te ca stii tot ce se poate despre alaptat si ca iei o decizie informata.

Intrati aici si cititi tabelul cu factorii antivirali care se gasesc in laptele matern si bolile de care sunt protejati copiii. Mama trebuie sa fi avut boala respectiva pentru ca in laptele ei sa se gaseasca substantele care sa protejeze bebelusul de virusul care declanseaza boala. De ex, daca mama nu a facut niciodata rubeola, nici in laptele ei nu vor exista anticorpi impotriva acestui virus.

Jurnal de mămică: 1 an şi o lună

Astazi am inceput sa vorbesc cu mama despre cum eram eu si fratele meu cand eram mici. Din pacate nu a stiut sa imi spuna cu lux de amanunte anumite lucruri (si asta pt ca nu si-a notat! :))) Mi-a spus ca tine minte perfect ca frate-miu a desenat prima oara un omulet la 1 an si 8 luni. Capul in forma de cerc, doi ochi, gura, caciula si corp. Si am ramas putin mirata. Adica Roxalia peste jumatate de an sa poata sa ma surpinda astfel? Ar fi grozav. Poate e normal, inca nu m-am interesat daca e devreme pt un copil sa deseneze calumea (nu mazgaleli).  Ea acum stie ca pixul/creionul sunt pt desenat hartia. Daca ii dau un creion in mana il duce pe hartie si incepe sa mazgaleasca. O data a venit langa mine cu un pix si cu o hartiuta mica (de 2 cm x 2cm) si a inceput sa “deseneze” pe ea.  Deci si-a dat seama ca orice e hartie poate fi scrisa.

Mi-a mai spus ca eu eram non-stop vesela, radeam intruna (chiar si cand aveam 40grade febra), si faceam cele mai multe obraznicii. Schwartzmuller (alis frate-miu) era foarte cuminte, si daca faceam o pozna, se ducea repede sa anunte parintii: “Fata a bagat pixul in priza!” Asa imi zicea mie…”fata”, si nu Roxana. Asta se intampla cand eram destul de mici, eu aveam un an si un pic, iar el 2 jumatate.

Tatal meu isi aminteste ca  Schwartz ii spunea lui: “Toata ziua mama pupa fata!”

De ceva timp nu am mai scris despre Roxalia aici, si ar fi cazul sa ma apuc chiar azi, daca nu vreau sa patesc ca mama… sa nu imi amintesc anumite detalii. :)) Vreau sa scriu despre ea tot ce imi trece prin cap.

Roxalia are acum 1 an si 1 luna:

-          Momentan are 3 dinti. Primul i-a aparut jos (dr), al doilea cel de sus (dr), iar al treilea e incisivul central stang.

-          Merge in picioare de la 10 luni.

-          Daca scap un pic de supa pe masuta ei, in timp ce ii dau sa manance, ia servetelul de langa si sterge.

-          Se sterge singura cu servetelul pe maini.

-          Dupa ce mananca pufuleti (apropo, ii adora!), se freaca pe maini in asa fel incat sa scape de micile firmituri.

-          Daca imi gaseste papuceii de casa, vine si mi-i pune in picioare.

-          Stie pt ce-s articolele vestimentare (de ex, caciula trebuie pusa pe cap, sosetelele in picioare, s.a). Incearca sa si le puna singura, dar nu prea reuseste.

-          Cand ma apropii de ea cu papuceii ei, se pune imediat in fundulet  sa o incalt.

-          Uneori cand face pozne vine la mine si ma pupa fara sa ii cer. Si chiar daca nu face pozne, vine uneori la mine pt pupa din proprie initiativa.

-          E innebunita dupa bebelusi (jucarie/adevarati), copii, papuci si pixuri.

-          Isi ia bebelusii in brate (are 4), ii strange aproape de gat ca si cum i-ar iubi si ii pupa.

-          A renuntat singura la suzeta pe la 10 luni.

-          De 2 sapt a descoperit ca se poate urca pe suprafete mai inalte dar mici ca arie (de ex, cutii, masinutele ei). Se urca si tipa ca sa o vad. Nu cade.

-          Face inspectie la fiecare sertar si arunca jumatate pe jos. Cred ca innebunesc pana imi vine comanda din China (baby lock).

-          Gasim mereu obiecte unde nu ar trebui sa fie. De ex, sacii de gunoi din sertarul  din bucatarie in sertarul de la dressingul din dormitor; ojele din sertarul din baie in sertarul ei cu sosetele.

-          Cand da de telefonul meu, il duce la ureche si zice „Da! Da! Da! Da! Da!”  de vreo 10 ori, sau chiar ma mult.

-          Sapt trecuta i-am facut vaccinul de 1 an (Priorix si Infarix Penta). A decurs ft bine la fel ca toate celelalte, fara febra, fara momente de agitatie. De acum la 4 ani va fi urmatorul.

-          Cand mananca ceva ce-i place, face „Mmmm” cu mancarea in gura.

-          Imita dansul jucariilor.

-          Danseaza cand aude muzica la tv (asta de vreo 3 luni).

-          Vorbeste des pe limba ei.

-          Ieri si-a ales sa se joace cu o cutie de bijuterii umpluta cu vreo 15 inele vechi. S-a jucat cu ele mai bine de jumatate de ora. Cand m-am uitat la ea, toate erau imprastiate pe jos, iar cateva prin gura. I le-am scos, si am avertizat-o ca nu e bine sa le bage in gura. Spre seara cand am inceput sa ordonez jucariile ei, am observat ca a pus inapoi absolut toate inelele in cutie. Mi s-a umplut inima de bucurie. Simt ca fetita mea creste mare si intelege tot mai multe lucruri.

-          Acum are 9,5 kg si 74 cm.

-          De o luna si ceva poate sa se dea singura jos din pat.

-          Face foarte multe contacte vizuale cu noi. Comunica cu mine bine in acest fel. Vine la mine cand o strig. Imita intonatii. Vorbeste des pe limba ei. Adica nu-i tace gura mai deloc…cu exceptie cand e ascunsa intr-un loc si a descoperit ceva nou, si crede ca nu are voie sa umble cu el. Si daca ridic vocea si ii spun ca nu are voie, rade, vine la mine si imi intinde acel obiect.

-          Coopereaza foarte bine cu oricine cand vine vorba de joaca. Adora sa se joace. Ma urmareste cu interes.

-          Nu spune decat „mama”, „tata”, „da”, a zis de vreo 3 ori si „nu”, in rest cuvinte ca  „bvvhsdvfui” sau „xokogesv” aud des. Dar nu imi fac griji, pt ca dezvoltarea la copii este diferita, ori se dezvolta din punct de vedere motoric mai devreme, ori se concentreaza asupra vorbitului. Mici sanse sunt sa le faca bine pe amandoua la varsta asta. Eu ma bucur ca fuge prin casa, se urca pe cutii, tipa si ca vorbeste pe limba ei.

-          Acum mi-a scos routerul wireless din priza. L-am bagat la loc si i-am spus „Eeiiii!”, si m-a imitat exact. :))

La multi ani, România!

De ce iubesc Romania si nu am ales sa plec afara? Acum un an ni s-a acordat sansa sa mergem in Noua Zeelanda pt un contract de 5 ani, in care nu am fi dus lipsa de nimic. Dar pt ce bun? Sa ai bani, dar sa nu ai absolut  toata familia langa tine? Sa nu ai toti prietenii langa tine,  sa iesi pe strada si sa nu iti auzi limba materna, sa nu te simti in siguranta…

Imi place sa calatoresc, sa vizitez multe tari, dar nu sa muncesc in afara Romaniei.

Acum 1 an jumatate, cand Alex si Irinel (cumatrul nostru) s-au dus la Targul “Farbe – Ausbau & Fassade”  in Germania (München), si-au dat seama ca se cauta  mult tipul de pardoseli epoxidice pe care noi il producem si daca ne-am muta acolo pt 2 ani am strange o suma frumoasa de bani. M-as fi mutat un an, dar nu mai mult… si asta pt ca as fi luat-o ca pe o experienta, si nu un mod de a trai in alta tara. Mi-ar fi placut  acolo doar pt ca reluam sa invat germana, ca aveam sa vizitez locuri noi, sa cunosc oameni noi… dar asta pt un an maxim as fi putut.  Aveam unde locui, ar fi fost pus totul la punct intr-o clipa, dar am renuntat.  Acolo oamenii sunt prea reci, daca nu esti german te considera un „ ausländer”, au o parerea foarte proasta despre romani si Romania („o tara  mizerabila plina de tigani”). De ce sa ma chinui printre straini cand ma pot chinui si in tara mea si chiar sa reusesc? Sunt implinita aici.

Desi multi nu ar  fi stat pe ganduri in locul nostru: cei care nu cred ca se pot ridica pe propriile picioare in aceasta tara sau cei care considera Romania o tara josnica . Eu nu o consider asa. Ce vina are Romania, pt ca exista anumiti oameni care o trag in jos? Sa incercam noi, ceilalti, sa fim mai buni si sa o ridicam in sus si nu sa fugim in strainatate.

Romania este o continua provocare pt noi. Oricat de greu va fi, tot mai bine e aici… e locul pe care il voi purta mereu in suflet.

O iubesc pt frumusetile sale geografice. Sunt atat de multe locuri frumoase de vizitat.  Avem mare, avem munte, avem cele mai simple si totodata frumoase locatii in care ne putem reculege.

Se apropie sarbatorile de iarna. Craciun, colinde, Revelion, traditii frumoase, preparate culinare delicioase, atmosfera superba. Nu as petrece toate astea in alta tara. O singura data am prins Revelionul in Thailanda. Nu se compara cu Romania, e mult mai multa distractie la noi. Ori era de vina prezenta intregii familii?

Romania face parte din mine, iar eu fac parte din ea. Daca nu as iubi-o ar insemna ca nu m-as iubi pe mine. Aici m-am nascut, aici e normal sa mor.

Update! M-am gandit sa precizez ca asta simt eu, adica nu as fi implinita daca as locui mai multi ani in alta tara fara familie…iar asta nu inseamna ca as avea ceva cu cei care reusesc sa fie fericiti in alta parte.  Important este sa fim cu totii fericiti, indiferent de loc. :)