Trebuie sa o fac si pe asta! Si o fac de dragul prietenilor mei care nu au putut sa vina la nunta. O sa povestesc nunta in „liniute”, iar poze o sa pun pe alt site.
Hmmm… sa incep:
- Miri: eu si Felix-Alexandru
- Nasi: confidential
- Cavaleri si Domnisoare de onoare (principali): Onix si Schwartzmuller
- Cavaleri si Domnisoare de onoare (care nu au trebuit sa care lumanarile, sa imi tina oglinda, ci doar sa faca atmosfera): Diana, Vica, Cosmina, Oana M.; Robert, Adrian, Ciprian, Luci, Iuli, Bogdaniki, Tudor, Ovi. (nu a fost cu perechi)
Rochiile mele: Rochie Sherri Hill scurta pt cununia civila, si 2 rochii de mireasa. Prima pt cununia religioasa si primirea invitatilor: alba, cu trena de 1 metru 70 cm (Carolinne). Iar a 2 a mi-am luat-o pt a putea dansa: alba, fara trena, dar tot stil princess, cu crinolina.
Buchetul meu de mireasa: din orhidee, curgator (Deco Floral). A fost prins de Vica, iar jartiera de Ovi.
Invitatiile: in forma de scoica roz (scoica cu perla), si cu franjurei aurii
Verighetele: Sabrini (le vedeti pe site-ul lor: cod 81/11)
Cununia civila: Pe insula noastra privata din Fili`(Bacau).
Imbracatul miresei: La mine acasa – Bacau.
Cununia religioasa: Biserica Sf. Cuv Parascheva din Fili`
Petrecerea:
– Nunta a avut loc in Fili`, cu 2 sali plus o extindere… cat sa incapa peste 500 de invitati, plus personalul 118 persoane (picoli, agenti de paza, bucatari & co)
– plus nunta tinuta si in aer liber: video proiector pe toata cladirea de afara plus preparatele traditionale la cort: vitel la protap, pastrama de berbecut, carnati de miel, bere la dozator, o cherhana plina de peste afumat. Un dozator de inghetata, fantana de ciocolata belgiana cu sortimente de fructe & si alte chestii specifice unei nunti in aer liber.
Tema nuntii: culori
Muzica: Gabriel Dorobantu, Vasilica Tataru, Cristi Nastase + Stefania Patru+ formatie de nunta (orchestra): ODEON + Dj.
Divertisment: Artificii timp de 20 de minute + showul facut de prietenii mei :))
Dansul mirilor: Vals pe melodia Once upon a december, varianta cantata de Aaliah
Tortul nostru: Martipan alb pe deasupra, iar inauntru: ciocolata + crema vanilie + afine, fructe de padure si zmeura. Era un tort fresh, de vara… si greu de taiat cand a trebuit :))
Meniu:
1. Starter: Terrine de foie gras
2. Platou asortat (aperitive): Bitterballon, Roast beef, Crispy cu fulgi de migdale, ciupercute cu oua de prepelita, rulada de cascaval cu struguri, rulada de curcan, frigaruie din mozzarella cu rosii si masline, ementhal cu fructe confiate.
3. Sarmalute cu mamaliguta ( singurul fel pe care l-am mancat la nunta, in rest eu nu am avut timp de nimic, nici macar tortul nu l-am gustat…….. si sarmalele au fost ffff bune, toata lumea le-a laudat!)
4. Pui invelit in jambon cu salvie si garnitura de legume marmorate
5. Tortul miresei + fructe de sezon + prajituri asortate.
(… asta pt multi care m-ati intrebat de meniu!)
Cum m-am simtit eu: SUUPER! A fost o zi frumoasa din viata mea! Intotdeauna mi-am dorit nunta in aer liber, am vrut sa fiu dusa cu o masina rosie decapotata la biserica (aici nici nu a fost prea greu :))), am vrut rochie alba cu trena luuunga, si sa fie tinuta de 2 fetite frumusele foc, am vrut sa ma casatoresc cu cel mai BUN barbat de pe Pamant (asta pt mine ;) ) … si am vrut sa ii am alaturi pe cei mai buni prieteni ai mei. Si asa a si fost! Si faptul ca prietenii mei au stat la mine acasa 3 zile, m-a facut sa ii indragesc si mai mult. Neasteptat, au fost cuminti (in afara de vineri noapte, cand m-au innebunit sa stea cat mai mult in curte si sa fumeze narghilea), nu mi-au spart nimic prin casa, si nu au facut galagie :)) Ii apreciez, si prin acest post va si multumesc dragilor, ca ati venit de departe la nunta mea (Baia Mare, Suceava, Braila, Piatra Neamt)… dar ati vazut ca s-a meritat. Si cum sa nu ma fi simtit atat de bine, atat timp cat toti invitatii mei au spus ca niciodata nu au mai asistat la o nunta asa de frumoasa ;))
Chestii minore care mi-au placut la nunta:
- cand au tinut prietenii mei un toast, si au tipat in gura mare : “Pt cea mai frumoasa mireasa, de la GASHCA RAU” … imi erau atat de dragi : x
- in ciuda durerilor de picioare, care mi-au fost create din cauza statului in picioare pe tocuri de 10 cm, 2 ore la biserica…. am dansat suuuper mult, si prietenii mei la fel.. si am facut acolo caterinca la greu, de toata lumea ne-a felicitat, si se mirau cat de energici suntem.
- Ceremonia religioasa a fost tinuta de 7 preoti , si e nr magic.
- Mi-a placut ca Robert mi-a dedicat melodia “Undeva in Balcani” … si nu ma asteptam sa dea bine la nunta o piesa hip-hop.
– Cand am fost furata ( de toata gasca)… nu am fost dusa ca multe mirese din Bacau, in club… ci dusa intr-un loc normal, m-au urcat pe o masina, si mi-au cantat live o melodie. E melodia noastra preferata, nu spun cum se numeste, dar s-au antrenat 2 luni de zile ca sa mi-o poata canta in noaptea nuntii. Si nu am dat un “papucel” , ci un cercel ;)
- mi-a placut ca am dansat in mai multe parti: si pe afara, si in sala unde stateam noi, si in sala de protocol, unde stateau alti invitati… si peste tot
- A fost super faptul ca nunta a tinut pana duminica seara, cu prietenii mei apropiati.
M-am plictisit sa scriu, poate mai revin si mai umplu postul de liniute. Hai gata!
UPDATE – varianta lunga a interviului acordat revistei Mirese Disperate in mai 2010:
Real Weddings – Roxana & Alexandru
Mirela Ghinea: Deschisa si prietenoasa. Asa ne-a intampinat Roxana cand am dat buzna in universul ei si am rugat-o sa ne povesteasca cate ceva din culisele nuntii ei regale. Casatoria si licenta in aceeasi vara, doua rochii de mireasa, petrecere de vis pe mosie, 3 iazuri de basm, vitel la protap si fantana de ciocolata. De unde atatea zambete si voie buna? Sa fie oare de la faptul ca Roxana tocmai a aflat ca este insarcinata?
Roxana, cum v-ati cunoscut tu si Alexandru?
Ne-am cunoscut pe 23 iulie 2003 prin intermediul verişorilor noştri, verişorul lui fiind iubitul verişoarei mele. Prima impresie pe care am avut-o despre el: un Don Juan care umblă din floare în floare. Şi pentru că nu vroiam să îi cad în plasă, deoarece s-a dat la mine din prima clipă, şi îmi imaginam că aşa procedează cu fiecare fată, îi vorbeam mai arogant şi nu îl băgam în seamă mai deloc, deşi îl consideram foarte atractiv. Din acea zi, ne-am întâlnit foarte des, şi am devenit doi buni prieteni care se plac. Vroiam să fim împreună, dar nu aveam cum. Asta ar fi însemnat să ne vedem pe ascuns, atunci aveam aproape 16 ani, şi tatăl meu nu ar fi fost de acord să am prieten atât timp cât sunt minoră. Şi ne-am gândit că totuşi e ok să amânăm, mai “copilărea” şi el puţin, mai ales că avea 19 de ani, şi trebuia să profite de vârstă din plin, iar eu mă rugam să împlinesc cât mai repede 18 ani. În tot acest timp, ne mai vedeam în gaşcă, sau ieşeam doar noi doi, cam o dată pe lună. Nu am încetat deloc să îl iubesc, pentru mine iubirea pe care i-o purtam era ca o energie ce devora distanţa dintre noi doi şi ne unea, depăşind astfel vidul afectiv şi singuratatea existenţială. Spre mirarea mea, la câte fete îl plăceau, el s-a plictisit repede de ele, şi m-a căutat spunându-mi că vrea sa aibă o relaţie stabilă cu mine, deşi nu împlinisem 18 ani. Din acea zi, 17 aprilie 2005, şi până în ziua de astăzi nu am fost despărţiţi nici măcar o oră. Nu mă refer că nu am fost separaţi fizic, ci vreau să spun că o ceartă la noi durează maxim 10 minute. Şi asta datorită unei bune comunicări în relaţia noastră. Şi în acest mic capitol nu intră acea comunicare dintre doi iubiţi, unde au loc conversaţii superficiale în care vorbesc despre tot, dar nu-şi spun nimic. La noi există acea comunicare ce presupune să împărtăşim sentimente şi vise, să deschidem fără teamă zonele profunde ale fiinţei noastre, să dialogăm de la inimă la inimă cu deplină libertate.
Acum am povestit totul pe scurt, dar în spatele acestor lucruri se ascunde o adevărată poveste de dragoste. În aceşti 7 ani s-a strâns o întreagă istorie, pe care numai noi doi o ştim de la cap la coadă.
Când te-a cerut în căsătorie şi cum ai primit inelul de logodnă?
Noi, după o lună de relaţie deja vorbeam despre ziua cea mare, simţeam că o sa ajungem într-o bună zi, împreună, în faţa altarului. Dar nicidecum nu vroiam să grăbim lucrurile, şi ne gândeam să aşteptăm să termin eu facultatea. El fiind mai mare decât mine cu 3 ani, termina facultatea mult mai devreme, deci la el nu era asta o problemă.
Dar Alex a fost nerăbdător şi în octombrie 2006 m-a invitat la un restaurant preferat. Nu am bănuit nimic, nici măcar atunci când am observat că noi eram singurii din restaurant, deşi e genul de local care e mereu ticsit. Mă intreabă serios: “Roxana, vrei să fii soţia mea?” Pe mine mă bufnea râsul şi i-am spus: “Alex, m-ai întrebat lucrul ăsta de sute de ori, doar ştii că vreau!” Continuând să fie serios, scoate cutiuţa cu inelul, o deschide şi mă întreabă încă o dată: “Roxana, vrei să fii soţia mea?” De abia atunci mi-am dat seama că în sfârşit întrebarea avea un sens oficial. “DA-ul” meu a fost pregătit dintotdeauna, mereu analizam relaţia şi mă gândeam că Alex va fi soţul ideal, aşa că nu mi-a fost greu să îi dau răspunsul în doar câteva secunde. Ce rost avea să mă mai gândesc atât timp cât ştiam că ne iubim mult, ne respectăm, ne înţelegem din orice punct de vedere, nu ne dominăm unul pe celălalt, comunicăm bine şi ne ingăduim libertatea de care avem nevoie?!? Unde nu exista libertate, se instalează frica, iar în umbra fricii se nasc şi cresc toate relele, de la complexe la traumele care, treptat, vor asfixia complet procesul maturizării noastre, de aceea pentru noi este foarte important să nu ne sufocăm şi să ne oferim acea libertate de care avem nevoie.
Deşi a fost un bărbat care nu a dus lipsă deloc de fete şi mereu a avut pe cine a vrut, el mă consideră prima lui dragoste şi mereu îmi repetă că a simţit din primele zile de când ne-am cunoscut că eu îi voi fi soţie şi că este prima dată când iubeşte cu adevărat. Declaraţiile acestea au întărit şi mai mult relaţia noastră.
Şi acum să revin la inelul frumos pe care mi l-a pus într-o cutiuţă din catifea roşie cu un scorpion ataşat din acelaşi material. Eu sunt scorpion şi el la fel. Ştia că îmi iubesc zodia şi că ador culoarea roşie. Mi-a pus inelul pe deget şi de atunci nu l-am dat jos nicio clipă.
Nu am făcut anunţul mai devreme pentru a păstra intimitatea, iar mica recepţie formală am organizat-o peste 2 ani, invitând familiile noastre. Atunci am stabilit că ne vom căsători în vara 2009, fix dupa licenţa mea. De obicei nu se fac daruri cu această ocazie, dar eu nu am fost “uitată” şi m-am simţit asemănător prinţesei Astrid, când a fost oficiată logodna cu prinţul Leopold al Belgiei. Ca majoritatea fetelor, citeam despre logodnele şi nunţile regale ale prinţeselor şi asta mi-am dorit dintotdeauna: să am parte de o logodnă frumoasă şi de o nuntă regală!
Cum au decurs pregătirile de nuntă? Aţi apelat la o firmă organizatoare de nunţi?
Nunta a avut loc pe 25 iulie 2009, în oraşul nostru, Bacău. Doar data nu am schimbat-o, în rest au fost schimbări peste schimbări! Cu o lună înainte de nuntă am schimbat tot! Şi localul, şi biserica şi locul cununiei civile. Noi am avut în jur de 500 de invitaţi, şi dădusem arvuna din noiembrie la un restaurant unde ar fi încăput doar 400 de invitaţi. Avantajul restaurantului era faptul că încăpeau invitaţii, dar nouă nu ne plăcea deloc cum arăta. Am dat acontul chiar şi la Biserica Precista, unde toate miresele se înghesuie să facă acolo ceremonia religioasă, şi într-adevăr este o biserică foarte frumoasă. Dar am renunţat la tot, vroiam o nuntă regală, vroiam ceva deosebit, ceva ce să ne diferenţieze de ceilalţi miri. Cu ajutorul părinţilor, am organizat nunta pe o moşie de a noastră. A fost multă muncă, şi fără ajutorul lor nu ştiu dacă reuşeam să facem să iasă o astfel de nuntă. Nu am apelat la vreo agenţie specializată, am facut noi totul, în schimb am apelat la o firmă de catering pentru meniuri. Îmi pare rău că nu am avut cum să mă implic total deoarece eram ocupată cu lucrarea mea de licenţă, şi faptul că eram la distanţă, în Bucureşti (acolo am terminat facultatea) nu puteam decât să stabilesc anumite lucruri prin telefon. Reuşeam să vin acasă o dată la 2-3 săptămâni şi repede alegeam invitaţiile, verighetele, mărturiile, cum vor arăta buchetele şi alte lucruri. Nunta a avut loc la câteva zile dupa licenţă, deci vă imaginaţi că la mine stresul trebuia să fie dublu. Dar nu a fost aşa, nu am fost genul de mireasă agitată şi stresată.
În ziua nunţii nu am avut nici măcar emoţii, nu îmi făceam probleme dacă invitaţii nu vor apărea sau faptul că am putea ieşi în pierdere, mai ales că noi la început vroiam să facem nunta fără dar, dupa care ne-am răzgândit şi am spus că e mai bine să respectăm tradiţia.
Cât de mult ţi-a luat să găseşti rochia? Cât a costat?
Rochia de mireasă ştiam deja cum o vreau. Modelul se numeşte Carolinne, este o rochie cu o trenă de 1,70 m. În martie, am apelat la o firmă din Bucureşti, am probat acolo o rochie Carolinne, doar că nu îmi plăcea materialul şi am ales să mi-l schimbe. Rochiţa a fost croită în Spania şi a ajuns într-o lună. Pentru că am ales un material mai scump, rochia a costat cu 150 de euro mai mult, deci în total am dat pe ea 750 de euro. Mi-a părut rău că am luat-o deoarece nu mi se pare că a meritat aceşti bani, şi parcă nici nu arată ca rochia de mireasa Carolinne din pozele de pe internet. Tocmai de aceea dacă aş da timpul înapoi, aş aloca mai mult timp căutatului rochiei de vis şi mi-aş cumpăra-o gata făcută din magazin. Cu o săptămâna înainte de nuntă am probat din nou rochia, deşi aveam talia subţire, rochia mă făcea mai plinuţă, trena parcă mi se părea mai mică de 1.70 m, şi dacă o ajustam ca să pot dansa dispărea toată dantela şi se vedea urât. Dacă o lăsam pur şi simplu, mă gândeam că nu o să reuşesc să dansez cu ea. Tot îi găseam defecte, nu eram deloc mulţumită, mama mea a observat lucrul ăsta şi mi-a spus să mergem să căutăm o rochie pe placul meu. Să nu credeţi că sunt răsfăţată, dar ştiţi şi voi că rochia e cea mai importantă pentru o mireasă, şi dacă nu simţi că straluceşti în ea, iţi strică toată seara nunţii. Am fost de acord cu mama şi am plecat împreună să achiziţionăm încă o rochiţă. În primul magazin în care am intrat am văzut-o! Era cea mai frumoasă rochiţă de pe manechine, am probat-o şi îmi venea perfect! Nu mai trebuia să o ajustez deloc. A costat 2200 ron. E tot stilul princess, nici nu mă gândeam să îmi iau altfel. Doar o dată în viaţă te poţi îmbrăca cu aşa o rochie extravaganta, dar fără sa pice în vulgar. Nu am nimic cu miresele care îşi iau rochii simple sau rochii tip sirenă fără trenă, dar ar trebui să se gândească şi să profite de nuntă. O rochie frumoasa de tip sirena, evident pe altă culoare, o sa pot să îmi iau şi la cumetria copilului meu, în schimb o rochie stil princess nu o poţi purta decât la nunta proprie.
Încă un lucru pe care l-aş schimba dacă aş putea da timpul înapoi: voalul. Acum aş alege unul de tip cascadă, care să pornească din vârful capului. Soţul meu are 191 cm, iar eu 170 cm, şi cred că m-ar fi avantajat un voal de genul ăsta şi o coafură mai înaltă. Voalul nu l-am ales eu, ci mi s-a dat gratuit la prima rochie de mireasă.
Scenariul nuntii tale de vis… Locatie, invitati si cununia religioasa!
Dacă o să încep să vorbesc despre ea şi despre ce simt când vine vorba de nunta noastră, aş putea vorbi încontinuu ore întregi. Dar mă rezum la lucrurile esenţiale. În primul rând m-am simţit foarte bine, şi toţi invitaţii m-au felicitat pentru faptul că am o fost o mireasă activă, zâmbăreaţă, şi nu am stat deloc jos, ci eram non-stop pe ringul de dans. Am avut noroc şi de cavalerii şi domnişoarele de onoare, care au făcut o atmosferă superbă, de mă întreba lumea dacă i-am angajat cumva pentru a ridica sala în picioare.
Cununia civila a avut loc tot pe moşia noastra, pe o insuliţă. Iar ceremonia religioasă a avut loc la Biserica Sf. Parascheva de lângă moşie. A fost ţinută de 7 preoţi şi a durat 2 ore. Nu ştiam lucrul asta, şi din cauza asta nu am avut timp decat 20 de minute pentru photo shooting (pozele sunt făcute unde a avut loc cununia civilă).
Petrecerea de seară a avut loc în 3 săli. În poze puteţi să vă daţi seama cum arătau. Nu le pot numi corturi, pentru că erau construite din lemn, cu un acoperiş normal, dar erau săli deschise, invitaţii puteau ieşi uşor afară, unde găseau diverse “surprize”: o cherhana plină de peşte afumat, plus preparatele tradiţionale la cort (viţel la proţap, pastramă de berbecuţ, cârnaţi de miel, etc), bere la dozator, un dozator plin de îngheţată, fântână de ciocolată cu zeci de sortimente de fructe şi alte chestii specifice unei nunţi în aer liber. Sau pur şi simplu se puteau plimba pe lângă cele 3 iazuri de basm. Muzica de afară era diferită, aveam un video proiector pe toată clădirea, unde erau puse videoclipuri retro. Artiştii care ne-au încântat toată noaptea au fost Gabriel Dorobanţu, Ştefania Pătru, formaţia Odeon, Vasilica Tătaru & Cristi Năstase, iar seara am deschis-o cu un vals pe melodia cântată de Aaliah, Once upon a December.
La ora 23, am ieşit cu toţii afara la focul de artificii, care a durat mai mult de 10 minute. Am respectat majoritatea tradiţiilor, dar la unele am renunţat (de exemplu am renunţat la dansul găinii).
Un avantaj ar mai fi, când iţi faci nunta pe un teritoriu de al tău, faptul că poţi veni a doua zi cu cei mai buni prieteni şi să mai faceţi o mică petrecere. Aşa a fost şi la noi, am chemat cele mai apropiate persoane şi am sărbătorit încă o dată până seara.
Sunt sigură că mai sunt multe de povestit, dar las pozele să vorbească în locul meu. Tot din poze ve-ţi observa singuri machiajul, manichiura, buchetul curgator din orhidee, tortul, costumul mirelui şi multe alte detalii.
Unde aţi petrecut luna de miere?
Noi vroiam să plecam în Islanda, dar familia ne-a făcut cadou un sejur de 10 zile la Marina Regia Residence în Mamaia, şi nu am putut să îi refuzăm. Aşa că a rămas să petrecem adevărata lună de miere vara asta. Doar că a intervenit ceva care ne-a dat iar planul peste cap! Şi nu mă refer la vulcanul care a erupt în Islanda, ci la faptul că sunt însărcinată, şi în noiembrie 2010 voi naşte! Vom avea încă un scorpion în familie!
46.571289
26.925171
