Vand apartament 3 camere Bacau

Proprietar, vand apartament  cu 3 camere la etajul 6, pe Calea Republicii nr.40, in zona Narcisa, in blocul potcoava, vis-à-vis de Biserica Sf Dumitru.

Apartamentul este decomandat si are 80 m2 utili. Este renovat: termopane, centrala termica, gresie, faianta, parchet, usi interior noi, usa metalica la intrare, interfon.

Contine:

-          o bucatarie deschisa;

-           living deschis;

-           2 camere inchise, dintre care una are balcon

-          O baie (cu geam, cada, wc, lavoar)

-          2 Holuri lungi

Lift functionabil.

Locuri de parcare.

Zona este una buna.  Aveti  tot ce este nevoie la indemana.

La scara exista:

-          O farmacie mare

-           Magazinul mixt Evrika (cofetarie, patiserie, etc)

-          Librarie

-          Posta

-          Schimb valutar

La 100-200 de m de scara:

-          Banca Transilvania

-          Agricola

-          Standuri

-          Biserica Sf Dumitru

-          Restaurant Lady

-          Pambac

-          LIDL

Plus multe alte magazine cu haine, frizerii, cofetarii, etc.

 

PRET 37000 euro.   Detalii la numarul de telefon: 0740168897

 

 

 

Kookai Oui Non

Ati cumparat in ultimul timp acest parfum? V-a placut?

De ce nu trebuie sa mancam fructele dupa masa?

Stiam acest lucru de mica de la mama mea, care citeste foarte multe carti despre orice.  De cate ori imi spunea ca nu e bine sa fac un lucru, imi dadea si explicatia, doar ca eram prea mica pentru a tine minte tot. Am trait cu “fructele se mananca pe stomacul gol sau macar cu jumatate de ora inainte de masa” tot timpul asta, fara a stii care e de fapt explicatia exacta. Si de cate ori  ma gandeam la explicatie, imi spuneam ca o sa caut pe google, dar mereu uitam.

Ei bine, zilele astea am “rasfoit” o carte despre TAO, dar nu cea a lui Osho (care si ea ma asteapta in biblioteca, rugandu-ma sa o citesc… hmm, sau Alex e cel care ma indeamna?), ci cea a lui Daniel Reid, cartea completa de medicina traditionala chineza.

Acolo am gasit explicatia si voi transcrie aici  fragmentul.

Fructele sunt alaclinizate si racoritoare, cu exceptia unor specii tropicale (ca mango), care au proprietati incalzitoare. Sunt foarte usor de digerat si de metabolizat, dar numai mancate pe stomacul gol. De fapt, multe fructe trec ca atare prin stomac direct in duoden, pentru a fi digerate la nivelul acestuia, ceea ce insemna ca, daca lasati fructul proaspat la urma, dupa o masa bogata, el va sta si va astepta in stomac pana cand celelalte alimente vor fi digerate, timp in care bacteriile il ataca si il fermenteaza, extragandu-i toate substantele nutritive si lasand in urma gaze si resturi metabolice. In ceea ce priveste fructele, cel mai bun sfat este: “Mancati-le separat sau renuntati la ele”. Acest lucru este valabil mai ales in cazul citricelor si al pepenilor. Fructele proaspete realizeaza o mai eficienta curatare a traiectului digestiv, comparativ cu legumele. O cale buna de detoxifiere si de echilibrare a pH-ului in intreg tubul digestiv este sa mancati numai fructe proaspete pentru o perioada de una pana la sapte zile. Este bine sa va marginiti la un singur sortiment de fructe in scop de curatare, cele mai indicate fiind grepfrutul, lamaia (sub forma de suc diluat cu apa), pepenele verde, marul, strugurii negri. Puteti manca fructul intreg sau sub forma de suc, ultimul fiind ceva mai eficace in scopul de curatare.

Leapsa: Cum ai evitat sedentarismul in intreaga viata?

La ceva timp dupa ce am nascut faceam Tae Bo. Din pacate nu aveam cum sa merg la sala sa practic Tae Bo din cauza bebelusului, asa ca faceam acasa, uitandu-ma la video-uri  pe net. Mai tot timpul am ales sa lucrez cu Billy Blanks, dupa care am ales sa fac si zumba dance. Dar pt putin timp, pt ca Roxalia a crescut si imi intra in picioare.

Acum imi este destul de greu sa lucrez mai mult de 15 minute incontinuu. Mai am noroc cand doarme, si reusesc sa mai fac o repriza. De multe ori se trezeste, asa ca voi practica Tai Chi pe viitor cand va dormi. E mult mai silentios. :))

In timpul facultatii am mers la sala o mica perioada si am prins si un semestru de cursuri de dans la Facult de Geologie. In rest m-am mentinut dansand cand mergeam cu prietenii in club. Si mergeam cam in fiecare zi din saptamana in primul semestru din anul I.

In timpul liceului mergeam la sala si ma plimbam cu rolele. Plus ca mergeam foarte mult pe jos, fiind minora si neavand carnet. La scoala adoram sa joc volei. Ajungeam sa am unghii foarte lungi, si desi mai puteam sa le tin, renuntam la ele doar ca sa joc o partida de volei pe saptamana. Fetele nu intelegeau. Cum sa renunt la unghii lungi si frumoase, doar sa joc o ora de volei?

In timpul generalei: In clasa a 6 a am facut inot timp de un an, dupa care m-am inscris la lupte libere. Iar in clasa a 8a am descoperit placerea de a ma plimba cu rolele si am jucat 2 ani la rand bedminton.

Ei bine, iar de la vreo 9 ani pana la 13 ani, de cate ori aveam liber jucam fotbal si tot felul de jocuri din copilarie care presupune sa alergi foarte mult. Iar in vacante asta faceam in fiecare zi. Nu stateam in fata blocului si mancam seminte, mergeam la tara si de acolo porneau toate aventurile. Am fost o fire sportiva  de mica, aveam in permanenta vanatai pe picioare, nu stiam ce-i ala sedentarism.  Ma plimbam des si cu bicicleta.

Ma ingrozeste cand vad fete de 13-14 ani cu celulita. Nu vreau ca fetita mea sa ajunga sa stea mai mult in fata calculatorului decat sa iasa afara si faca un sport… oricare ar fi el.

De la 1 an pana la 8 ani, tin minte doar ca nu stateam locului. Ma miscam in permanenta, de aceea eram asa de slaba.

Toata viata am adorat sportul, imi da energie si ma “reimprospateaza”.

Dau leapsa mai departe. Mariuca, tu cum ai ales sa eviti sedentarismul in intreaga viata?

La multi ani, viitor tătic!

Sotul meu implineste astazi, 26 octombrie, 26 de ani!  Va primi cel mai frumos cadou de pana acum… o fetita! :) Dar cam peste o saptamana – doua se va bucura de ea. :D

 

Indiferenta ucide…

Mama, am iesit cu prietenii.
Am fost la o petrecere si mi-am adus aminte ceea ce mi-ai spus: „SA NU BEAU ALCOOL”.
Mi-ai cerut sa nu beau, avand in vedere ca trebuie sa conduc masina, si atunci am baut un suc.
Am fost foarte mandra de mine, ca am ascultat, cand cu drag mi-ai sugerat sa nu beau daca trebuie sa conduc, total contrar de ceea ce-mi spuneau prietenii…

Am facut o alegere sanatoasa si sfatul tau a fost corect.
Cand s-a terminat petrecerea, oamenii au plecat, conducand fara a fi in conditia de a face acest lucru.
Eu am luat masina mea, cu siguranta ca sunt in forma.
Nu puteam sa-mi imaginez, mama, ca ma astepta… ceva… neasteptat!

Acum sunt aici, intinsa pe asfalt si aud un politist care zice: “baiatul care a provocat accidentul era beat”.
Mama, vocea lui mi se pare atat de indepartata… Sangele meu e intins peste tot, si incerc din toate puterile mele sa nu plang.
Aud medicii care spun: “Aceasta fata nu va supravietui”.
Sunt sigura ca baiatul care conducea cealalta masina nici macar nu-si putea imagina… in timp ce mergea cu viteza maxima…
Pana la urma el a decis sa bea si eu acum trebuie sa mor…
De ce oamenii fac toate acestea, mama? Stiind foarte bine ca pot distruge alte vieti?
Durerea o simt ca pe un milion de pumnale care-mi sunt infipte toate odata. Spune-i surorii mele sa nu se sperie, spune-i tatalui sa fie tare.

Cineva trebuia sa-i spuna acelui baiat ca nu poate conduce masina dupa ce a baut.
Poate daca ai lui i-ar fi spus toate astea, eu acum n-as fi murit…
Respiratia mea incepe sa fie din ce in ce mai slaba, si incepe sa-mi fie frica. acestea sunt ultimele mele momente, si ma simt asa de… disperata…
Mi-ar fi placut sa pot sa te imbratisez, mama, in timp ce sunt intinsa aici pe asfalt, murind.
Mi-ar placea sa-ti spun ca te iubesc. pentru asta…
Te iubesc, si… adio.

Textul de mai sus a fost scris de o jurnalistă martoră la un accident auto provocat de un şofer băut. Ea a iniţiat campania online impotriva consumului de alcool la volan.

Te rog, continuă această campanie.
Îi rog pe bloggeri să preia, într-un fel sau altul, mesajul.

Multumesc!

Despre Facebook… din nou.

Pentru a fi inteleasa mai bine, va scriu de ce am cont pe Facebook. Am mai scris putin despre asta aici, dar prefer sa lamuresc mai bine lucrurile.

Cateva motive pt care multi injura facebookul:

-           Userii sunt innebuniti dupa jocul Farmville (unii);

-          Siteul iti cere prea multe informatii despre tine;

-          E plin de perversi;

-          Multi useri isi schimba statusul din ora in ora;

-          Alte motive…

Ei bine, eu nu joc nici Farmville (si niciun un alt joc de acolo) si nici nu imi schimb statusul des. Cat despre informatii, daca vrei nu scrii absolut nimic despre tine.

Inteleg ca sunt si oameni perversi in cei 500 de milioane de utilizatori pe plan mondial, dar ce treaba am eu cu ei atat timp cat am profilul restrictionat si nu au cum sa intre in vorba cu mine? Perversi sunt si pe strada… asta inseamna ca nu mai ies din casa?

Din pacate, majoritatea utilizatorilor care s-au inregistrat nu inteleg prea bine rolul acestui site.  Socializare nu inseamna nicidecum hi5, insa se pare ca multi au confundat acest termen si folosesc fb-ul ca pe un hi5. Facebookul este o platforma incredibila de socializare, dar daca unii useri il folosesc in scopuri ciudate, sau pe post de hi5, asta e altceva. Nu trebuie bagati toti utilizatorii in aceeasi oala. Daca multi considera ca fb-ul incepe sa semene din ce in ce mai mult cu hi5-ul, nu e din vina site-ului, ci din cauza anumitor persoane pe care le ai in lista (daca nu le-ai avea nici nu ti-ai face o parere proasta despre acest site). Dar cum eu am in lista doar prietenii pe care ii cunosc personal, mi se pare totul ok si intim. Orice contact trebuie sa fie relevant.

Facebook e evolutia naturala a socializarii online, nu trebuie renegat doar ca jumatatea din el sau mai mult e plin de oameni retarzi –> ei oricum vor fi peste tot. Tu nu ai treaba decat cu prietenii tai si atat!

Cum am mai scris si in celalalt post, eu nu detin contul pt ca e la moda, ci pentru ca prietenii mei sunt curiosi sa vada pozele de la nunta mea, poze cu mine insarcinata, si in curand poze cu fetita mea. La randul meu, ma bucur sa ii vad  pe unii dintre ei miri/mirese…sau sa vad poze de la evenimente importante din viata lor. Nu imi pierd timpul de dimineata pana seara pe net si nici nu imi ia mult pe zi/saptamana sa verific cate ceva pe acest site (asta pt persoanele care spun „nu am eu timp de asa ceva”).

Alte pareri stranse de pe net (pareri pro):

1. „Hi5 este un site adolescentin si trebuie luat ca atare. Referitor la Facebook, cred ca acolo ai libertatea de a te expune cat, cui si cum vrei. Legaturile mele sunt fie actuali prieteni, fie persoane care trecand prin viata mea candva, mi-au creat sentimentul ca uneori sa mai doresc sa stiu ce e cu ei, fara ca neaparat sa ii sun si sa ii pun sa imi povesteasca ore sau fara a mai fi obligat sa trimit si sa primesc poze cu primul, al doilea si al treilea mostenitor al respectivilor. Vad, din ceea ce ei vor sa imparta, doar ceea ce ma intereseaza. Pentru restul utilizatorilor pagina mea este blocata la informatii minime.”

2. „Daca viata ti se desfasoara mai mult sau mai putin intr-un singur oras, Facebook nu prea isi are sensul. Atunci cand esti un fel de calator intre mai multe orase si si prietenii pe care ii ai sunt la fel, Facebook incepe sa fie de mare folos. Eu il folosesc de cativa ani si desi nu ajuta sa iti faci prietenii, ajuta in a mentine unele prietenii la distanta si le da o alta dimensiune comparativ cu mediile traditionale.”

3. „Un cont pe FB este absolut ok atunci cand crearea lui izvoraste dintr-o nevoie launtrica. De exemplu petreci o luna la un workshop international, te legi de oamenii de-acolo, si vrei sa mai stii de ei si pe viitor. Dar atunci cand iti creezi un cont doar pentru ca ti-a spus cineva “Vai, nu esti pe Facebook? Nu existi!”, atunci nici nu e ok ce faci, si oricum nu vei avea nicio satisfactie din asta, pentru ca doar ai sa-l ai acolo sa stea degeaba.”

4. „Eu mi-am cunoscut sotia pe chatul yahoo. Suntem fericiti impreuna de 6 ani. La Facebook chestia tare este ca aflii chestii despre prieteni mai noi sau mai vechi, pe care altfel nu le aflai, netinand legatura. Iti descoperi dupa multi ani un coleg de liceu, vezi poze cu el si familia lui, stii ca pleaca in vacanat anu stiu unde, etc…. Ajuta mult la consolidarea relatiilor care in mod normal se pierd.”

5. „Facebook a inceput ca un echivalent electronic al albumului cu poze de la absolvire (desi eu am avut parte de tablou pe centru, nu de album). De acolo a evoluat. Penultima data de la mica publicitate de acolo mi-am gasit chirie. Iar de atunci mi-am gasit vechi colegi, prieteni si dusmani. Am dat mai demult pe pagina Facebook a Ernst&Young unde isi fac ei promovare ca sa aplice multi proaspeti (si ieftini) absolventi, nu erau la curent cu moartea prin epuizare a colegei lor din Romania (si nici nu prea le venea la indemana sa discute chestiunea).  Acum un an juma’ eram mai pasionat. Acum l-am setat pe limba English (Pirate) si hahaiesc la anunturile primite, plus ma mai uit pe pozele noi, mai fac niste comentarii, eventual punctez zilele de nastere si evenimentele mai deosebite, adica daca omul s-a insurat, a absolvit scoala sau si-a trecut qualifier-ul.  Postez in mod frecvent stiri si comentarii pe pagina mea de Facebook, insa direct din pagina de stiri, printr-un applet. Si cand am un mesaj, nu intru in Facebook, ci mi-o spune Digsby pe taskbar. Chiar si postarile de pe blog imi apar pe Facebook prin intermediul notes. Vag Facebook ajuta in facilitatea relatiilor real life, insa tot nu e ca la o bere sau la o cafea. Oricum, calitatea de “Facebook friend” nu are aproape nici o legatura cu prietenia pe bune.

6. Am si eu mess, twitter, linkedin, etc. dar cel mai importanta retea pentru socializare (virtuala) este pentru mine Facebook.

De ce:
1. Experienta comunicarii pe Facebook e mai bogata decat in alte medii (mai mult text, mai multe informatii despre sursa direct in pagina, continut video, audio, comentarii grupate mult mai bine)
2. Perceptia mea e ca multi dintre cei cu care sunt eu conectat aloca unui post pe Facebook semnificativ mai mult timp decat unuia de pe Twitter de ex, deci iese ceva mai consistent
3. Nivelul de zgomot e mai mic decat in alte retele
4. Este mediul ideal pentru comunicare nesincronizata.
5. Multi prieteni si cunoscuti de-ai mei folosesc si ei Facebook-ul ca mediu principal de socializare virtuala.

Trebuie insa sa ai si tu la cateva lucruri astfel incat experienta placuta sa ramana placuta:
1. Privacy: Facebook-ul iti pune la dispozitie o groaza de setari si facilitati prin care iti poti controla foarte bine expunerea. Zecile de setari m-au speriat la inceput (adica nu le-am folosit ca sa fac “economie” de timp) dar apoi mi-am dat seama ca o investitie de 30 minute la inceput merita cu varf si indesat.
2. Imi grupez conexiunile in liste. Asta ma ajuta sa filtrez foarte bine continutul.
3. Strans legat de privacy: continutul pe care-l postezi pe Facebook poate fi restrictionat la orice nivel. Poate fi public, vizibil doar conexiunilor sau unei anumite liste sau unui singur prieten.

La multi ani, Onix!

Anul acesta este al 4 lea an in care particip la ziua ta.  In fiecare an, mereu pe 12 august, am fost alaturi de tine cu Alex . :)  In 2011 vei avea un invitat in plus… pe fetita noastra. :))

Onix mic, pe langa sanatate, iubire, fericire iti doresc din tot sufletul sa ai bafta vara asta  si sa iei examenul  la magistratura!

Ne vedem diseara!  103  78B39C! :*

Interviu

Interviul acordat  echipei  MIRESE   DISPERATE  il puteti citi aici.

Portile Raiului erau deschise in saptamana asta…

Bunicul patern a murit vineri. Azi l-am condus pe ultimul drum. E primul bunic care-mi moare.  Durerea este foarte mare, pentru ca  l-am iubit mult.

Generatiile noastre crescute  fara bone, sunt puternic marcate de bunici. Fiecare vacanta (pana la 14 ani)  am petrecut-o la bunici. Jumatate de vacanta la bunicii materni, jumatate la bunicii paterni. Foarte multe momente fericite din copilarie le-am petrecut acolo…  la tara.

La bunicii paterni, este o zona de munte foarte frumoasa, sat rasfirat, si vacantele le petreceam doar alaturi de fratele meu si cei 3 verisori ai mei.  In schimb, la bunicii materni, era fix invers: era frumos si acolo, doar ca satul era adunat, si ne intalneam in vacante cu multi copii (nepoti veniti din toate colturile tarii).

In postul asta vreau sa povestesc cate ceva despre vacantele petrecute la Tescani, unde locuiesc bunicii paterni… de fapt de azi inainte doar bunica mai locuieste.

In fiecare zi gaseam ceva nou de facut. Cutreieram paduri, munti, ne scaldam in “ghioluri”, mergeam la pescuit, ne trezeam dimineata la 5 sa mergem dupa ciuperci, si multe alte activitati.  Uneori bunica ne certa si ne punea la treaba, si mereu ne suparam pe ea. Dar bunicul daca avea nevoie de ajutorul nostru, stia cum sa ne ia. Era mereu pus pe sotii, glumea cu noi, si ne amagea cu “benzina” sa il ajutam. Cu el era atat de frumos sa lucram, era de gasca, si mai tot timpul ne povestea din tineretile lui.

Chiar daca si el mai devenea uneori serios si ne certa cand aruncam bobocii de rata de pe casa, pentru a vedea evolutia lor in aer. Si saracu`, cand se intoarcea de la treaba nu stia de ce toti bobocii schiopateaza si au la piciorus legat un lemn cu ata :)) . Sau ne certa cand rupeam toate papusile de papusoi din gradina si le ascundeam in capitele noastre de fân personalizate, si ne spunea: “In seara asta papusile astea necoapte  sa le mancati!”  Evident i s-a rupt  inima, cand m-a vazut ca eu am inceput sa mananc din acel porumb verde, nepasandu-mi ca nu mi se va da mancare in acea seara. Parca il sfidam, dar in acelasi timp ii eram si draga… Aveam doar 8 ani, si deja stiam sa manipulez oamenii… pentru ca bunicu` nu a suportat acea imagine, si ne-a pus pe toti la masa imediat.

Sunt foarte multe de povestit, si as vrea sa scriu o carte in care sa povestesc toate momentele de acolo, dar mi-as dori sa o scriu alaturi de verisorii mei, pentru a nu omite ceva. De obicei noi ne mai scriam e-mail-luri si povesteam cate ceva din trecutul nostru comun. Si de fiecare data cand ne vedem, trebuie neaparat sa povestim cele mai tari momente din vacantele noastre.

Dupa ce am crescut, ne adunam la bunici intr-o formula mai mare. Cele 3 nepoate ale lui au acum soti. Cei 2 nepoti inca nu au dus gagici la tara. :)) Desi nu mai  stateam acolo cu saptamanile ca inainte, mergeam cel putin o data pe luna sa petrecem toata ziua. Cel mai frumos era cand ne adunam chiar toti acolo, cu parintii nostri si iubitii. Si nu mergeam toti doar cand era ziua bunicului, ziua bunicii sau chiar nunta lor de aur, pe care am sarbatorit-o ca la carte, ci chiar si  in zilele normale, cand aveam chef de un gratar á la Romanesti. Era o bucurie mare pentru ei sa vada curtea plina, sa ne vada impreuna si sa ne auda cum “tipam” (asa facem noi cand povestim si ni se suprapun vocile).

Bunicul nostru era mandru de noi, si probabil a plecat linistit in ceruri, stiind ca noi suntem realizati, suntem fericiti, crescuti si educati frumos.

L-am iubit cu totii pe bunicu`, si cu siguranta a simtit si a stiut dintotdeauna lucrul asta, tocmai de aceea i-a fost greu si s-a chinuit o luna sa mai traiasca sa nu ne vada ca suferim cand el nu va mai fi.

Au trecut 3 zile de cand el a plecat, dar inca nu realizez ca el nu mai este fizic printre noi… in schimb,  sufleteste va fi prezent mereu in inima mea.

Dumnezeu sa te odihneasca in pace, bunicul meu drag!

…si asa vreau sa mi te amintesc mereu, cu o freza trendy si zambitor cum esti in poza de mai jos!

Card.

Nu mai e mult si o sa imi expire cardul brd, iar  pt urmatorul am optat la o personalizare a lui.  Daca pana acum aveam o poza mica pe spate, in curand voi avea o super poza pe tot cardul (pe fata).

Nu e dragut? Mi se pare o idee ft. buna. ;)

Poza de mai jos e un demo, contul de pe ea e un exemplu.

Mi-am facut breton…

… frantuzesc.  Intre timp am reusit sa imi fac si cateva poze, le puteti vedea pe profilul meu de fb.

Trebuie sa imi fii prieten, daca vrei sa-mi vezi pozele ( si va rog nu imi mai dati add de pe conturi fara poze sau cu nume nereale – multumesc!).

Expoconstruct 2010

Standul nostru:

(click pentru marire)

Pentru mai multe detalii despre produsele noastre, apasati aici!

Noutăţi :)

~ post special pt prieteni, nesemnificativ pentru cei care nu ma cunosc~

Dragii mei prieteni,

In sfarsit am terminat sesiunea la master, azi am avut ultimul examen (la psihosociologie). De abia astept sa dau si disertatia si gata cu “scoala”. :))

Acum ca am putin timp liber, m-am gandit sa va raspund mesajelor offline primite de la cativa dintre voi, toate avand acelasi subiect : cum de mi-am sters contul de hifive, si cum o sa mai aflati voi  acum noutati despre viata mea, si unde o sa mai vedeti poze cu mine din 2010 (un an cu asteptari mari -> iesind de aici poze cu o alta silueta…poate cu un nou membru al familiei). Unele dintre mesajele voastre au fost haioase, si la cativa v-am raspuns in mare tot prin mesaje offline, dar m-am gandit sa nu scriu de x ori acelasi lucru, asa ca voi da pe blogul meu o mica explicatie. In primul rand nu am de gand sa imi reactivez contul de hifive, nici nu mi-e dor de el, si nici nu l-am redeschis de cand l-am dezactivat, desi au trecut cateva saptamani bune. Am renuntat la el pentru ca s-a umplut de pitzi, coca, si multi il considera “site de matrimoniale”. Si cu toate astea imi doream in continuare sa am un cont cu poze (unde sa il pot restrictiona) special pentru prietenii care vor sa ma vada insarcinata, si dupa aceea sa imi cunoasca copilasul (pe viitor – nu interpretati gresit). Si mi-am amintit de facebook (care momentan este mai puternic decat youtube-ul si google la un loc), unde am cont acolo din nov 2008, datorita prietenilor pe care i-am cunoscut la Paris, la concursul Sloggi (absolut toti aveau profil pe fb, si doar o fata avea si pe hifive). Doar ca profilul meu a intrat  in “moarte clinica” de pe atunci, si lasasem acolo cateva poze cu “prietenii-sloggi”.

In perioada asta, site-ul a fost si mai mediatizat (reclamele Vodafone, reclama lui Megan Fox,s.a.), am tot auzit ca majoritatea vedetelor autohtone au cont aici (si chiar sunt ale lor), ba chiar am dat si de profilul unor oameni de afaceri, politicieni, etc. Asa ca am decis! De acum incolo asta va fi profilul meu “de suflet”. Nu promit ca nu o sa ma plictisesc, dar sigur cel putin un an aici ma gasiti… pana nu se umple si fb de pitzi si coca.

Stiu ca multora li se pare si facebookul stupid (de fapt orice retea sociala de genul asta), dar e singura modalitate sa mai vezi ce-ti fac prietenii din facultate, care nu sunt din acelasi oras, sau sa mai tii legatura cu ei. Si decat sa stai de vorba cu fiecare in parte pe messenger (mai ales ca eu nu mai obisnuiesc sa stau pe mess), si sa ii atasezi in share poze de la nunta/botez/cumetrie/aniversare, sau orice alt eveniment important care a avut loc in viata ta, mai bine pui repede cateva poze pe fb si gata! Economisesti timp! Iti ia 2 MINUTE sa incarci 100 de poze prin versiunea full! Nu vreau sa le fac reclama, dar am ramas uimita cat de repede se incarca pozele si in acelasi timp poti sa mai si rasfoiesti fb-ul, plus ca totul se petrece in timp real. In rest aloci acestui site 10 -20 minute pe zi, nu e mult, pentru cei care se cred “ocupati tare”.  Ideea este sa nu iti petreci timpul in exces aici, dar la urma urmei limitele si le stabileste fiecare. Eu stiu ca pot rezista fara net si o luna, si fb nu imi controleaza viata, eu nu depind de acest profil, nu sunt disperata sa vad mereu ce s-a mai intamplat pe el.

O sa imi pastrez contul pentru voi, momentan mi-am gasit doar 180 de prieteni pe care i-am cunoscut personal/live. Nu dau accept la persoane de genul “Mohamed, Ahmed & Co” si nici nu postez cat mai multe poze pt a primi comentarii, mi-e chiar indiferent daca primesc sau nu. Si aici e bine ca nu stii cate comentarii ai in total, aviz celor care sunt disperati dupa “comm.-uri”, tocmai de aceea pitipoancele nu isi gasesc locul aici. :d Si e tare bine ;))

Gata, hai ca ma duc sa ma spovedesc si sa ma impartasesc :x de abia astept (referitor la un post mai vechi “liniste sufleteasca”) :)) Am tinut pana acum post negru, si cred ca mai rezist pana la 4… si ce daca sunt anemica, nu cred ca o sa lesin prea curand.. :))

Pentru fete…

Mi-am comandat trusa de 120 de culori pigmentate de pe ebay acum ceva timp. Sunt foarte multumita! In sfarsit am absolut toate culorile de care aveam nevoie… in special galben: era singura culoare pe care nu o aveam in nicio trusa, nici macar in alea de la GA-DE care au foarte multe culori [fostul JA-DE a fost cumparat de o firma din Israel si a redenumit gama]).

So, recomand aceasta trusa!  Asa arata:

Pentru iubitorii de animale

Mai jos voi transcrie povestea “How could you?”, scrisă de Jim Willis, dar  tradusă în română. Dacă eşti un iubitor de animale ca şi mine sigur te va impresiona! Chiar merită citită! :)   Dacă vrei să citeşti varianta originală în engleză pe care am citit-o eu, dă click aici.

Când eram un căţelus, te binedispuneam cu năzdrăvăniile mele şi te făceam să râzi. Ziceai că sunt copilul tău, şi indiferent de câte perechi de pantofi ţi-am distrus şi de câte perne am smotocit, am devenit prietenul tău cel mai bun. Ori de câte ori făceam vreo năzbâtie, imi arătai degetul arătător şi imi spuneai: “Cum ai putut…?”, însă apoi te aplecai spre mine, mă rostogoleai şi mă mângâiai pe burtică…Educarea mea a durat ceva mai mult pentru că tu erai foarte ocupat, însă într-un final, împreună, am reuşit. Îmi amintesc acele nopţi în care mă strecuram lângă tine în pat, şi cu boticul lipit de tine, îţi ascultam confidenţele şi visele secrete. Erau clipe în care credeam că viața e perfectă.Împreună făceam plimbări lungi, fugeam prin parc, călătoream cu maşina, ne opream să mâncăm împreună o îngheţată (eu doar cornetul pentru că “îngheţata era rea pentru căţeluşi”, imi spuneai). Mergeam împreună chiar şi la mare…Cât moţăiam eu la soare în timp ce te aşteptam să te întorci acasa la sfârşitul zilei!
Treptat, ai început să petreci tot mai mult timp la locul de muncă şi în afara casei pentru că îţi căutai un partener uman. Te aşteptam cu răbdare şi te consolam când veneai cu inima zdrobită de dezamăgiri. Nu ţi-am judecat niciodată deciziile şi ţopăiam de bucurie de fiecare dată când te întorceai acasă. Şi m-am bucurat când te-ai îndrăgostit…Ea, acum soţia ta, nu este o “iubitoare de câini” (nu îi plac), şi totuşi eu am primit-o cu drag în casa noastră. Am încercat întotdeauna să îi demonstrez afecţiunea şi supunerea. Eu eram fericit pentru că vă vedeam fericiţi. Curând au apărut “puiuţii umani” şi eu m-am bucurat alături de voi. M-a fascinat duioşia lor, mirosul şi culoarea lor rozulie… Vroiam să îi îngrijesc aşa cum îi îngrijeaţi voi… Doar că voi eraţi îngrijoraţi că aş putea să îi rănesc.Şi îmi petreceam timpul închis în cealaltă cameră, sau în cuşca de câini. Numai eu ştiu cât îi iubeam! Şi am devenit un “prizonier al iubirii”.
După ce au început să crească, am devenit prietenul lor. Îi lingeam în timp ce ei se urcau pe spinarea mea. Se agăţau de blana mea şi mă trăgeau, imi băgau degetele în ochi, îmi cercetau curioşi urechile şi îmi dădeau sărutări pe nas. Eu îi adoram, şi le adoram mângâierile, pentru că ale tale erau din ce în ce mai rare. I-aş fi apărat cu preţul vieţii mele dacă ar fi fost necesar. Mă strecuram în patul lor şi le ascultam preocupările şi visele secrete. Aşteptam răbdător la fereastră să aud maşina ta când te întorceai de pe strada. A fost o perioadă în care dacă cineva te întreba dacă aveai câine, scoteai o fotografie cu mine din portofel şi le povesteai mândru despre mine. Au trecut câţiva ani şi apoi le răspuneai doar “da” şi schimbi repede subiectul. La început eram “câinele tău” iar apoi doar “un câine”.

Acum ti-e greu să-mi faci capricii şi te plângi de fiecare cheltuială necesară pentru întreţinerea mea.
Ţi s-a oferit şansa să te muţi cu serviciul în alt oraş. Te vei muta cu familia ta într-un apartament în care nu este voie cu animale de companie. Ai luat această decizie pentru că aşa este mai bine pentru “familia ta”, însă îmi amintesc că a fost un timp când eu eram singura ta familie. Am fost încântat de plimbarea cu maşina până am ajuns…La adăpostul de animale! Mirosea a câini, a pisici, a teamă, a disperare…Ai completat documentele şi ai spus: “ştiu că veţi găsi o casă bună pentru el”. Au ridicat din umeri şi te-au privit cu tristeţe. Ştiau destinul ce-l aşteaptă pe un câine de o anumită vârstă, chiar având “pedigrí”. A trebuit sa îl indepărtezi de mine pe copilul tău atunci când, prins de gâtul meu implora strigând: “Nu, tati, nu îi lăsa să îmi ia câinele! M-am întristat pentru ei, pentru lecţia pe care le-ai dat-o atunci despre prietenie, loialitate, iubire, responsabilitate si respect pentru orice formă de viaţă. Tu m-ai mângâiat uşor pe cap evitându-mi privirea, şi ai refuzat să păstrezi ca amintire zgarda şi lesa mea. Aveai o întâlnire la care trebuia să ajungi, aşa cum aveam şi eu una…

După ce ai plecat, tinerii spuneau că probabil tu ştiai de mutarea asta cu mult timp în urmă dar că nu ai încercat să îmi cauţi altă familie care să mă vrea. Unul dintre ei, dând din cap a spus: “Cum ai putut…?”
Altfel, erau foarte drăguţi cu noi atunci când programul lor le permitea. Ne dădeau desigur de mâncare, însă mi-am pierdut apetitul după câteva zile. La început, întotdeauna când trecea cineva pe lângă cuşca mea, mă uitam sperând că eşti tu, că te-ai răzgândit, şi că totul a fost doar un vis urât…Am sperat ca printre oamenii ăia se va găsi unul care mă va lua să mă ingrijească, să mă salveze. Când mi-am dat seama că nu puteam concura cu puiandrii drăguţi care atrageau toată atenţia, m-am retras într-un colţ şi am aşteptat… La sfârşitul zilei am auzit paşii cuiva care venea după mine…M-au dus până la sfârşitul coridorului, într-o cameră separată. O cameră suspicios de liniştită. M-a ridicat pe masă şi în timp ce îmi mângâia urechile îmi spuse:“Nu-ţi fie teamă”. Inima mea a început să zvâcnească intuind ceea ce se va întâmpla. “Prizonierului iubirii” i s-au sfârsit zilele. Aşa cum era normal pentru mine, am simţit durerea acestei femei. Sarcina ce-i fusese încredinţată o apăsa chiar dacă încerca să o disimuleze. Ştiam acest lucru la fel cum ştiam atunci când fiind un căţeluş îţi cunoşteam toate stările tale.

Mi-a pus cu grija un garou pe laba din faţă. I-am lins lacrima de pe mână, aşa cum te lingeam şi pe tine când căutai alinare. Cu multă profesiune mi-a pus acul în venă. Am simţit înţepătura şi lichidul rece împrăştiindu-se în corpul meu. Imediat am început să mă simt adormit… Privind-o în ochi i-am şoptit:
“Cum ai putut…?”
Probabil pentru că înţelegea limbajul meu de câine, spuse: “Îmi pare rău”. Mi-a explicat că aceasta era munca ei şi că voi merge într-un loc mai bun, unde nu voi mai fi ignorat, nici abandonat. Un loc plin de lumină şi iubire, care nu se aseamănă deloc cu această viaţă pământească. Cu ultimele fărâme de energie am încercat să îi transmit printr-o bătaie de coadă că acel: “Cum ai putut…?”

Nu îi era dresat ei, ci ţie… Îţi era adresat ţie, bunul şi iubitul meu stăpân. Gândul meu era pentru tine. şi la tine mă voi gândi şi te voi aştepta mereu. Fie ca toţi cei dragi ţie să te iubească şi să-ţi fie loiali, cel puţin pe cât te-am iubit şi ţi-am fost eu.

Nu te voi uita niciodată…

Nota autorului

Dacă “Cum ai putut?” ti-a adus lacrimi in ochi pe măsură ce ai citit-o, aşa cum mi-a adus şi mie pe măsură ce o scriam, este pentru că aceasta este povestea a milioane de animale de companie care mor în fiecare an în adăposturile de animale din toată lumea. Oricine este binevenit să distribuie acest eseu în scopuri necomerciale, atâta timp cât este atribuit în mod corespunzător dreptul de autor.
Vă rog sa-l folositi pentru a ajuta la educarea publicului larg, pe site-uri web, în buletine de stiri, la adăposturile de animale şi în cabinetele medicale veterinare.

Spuneţi oamenilor că decizia de a adopta un animal de companie este foarte importantă şi pe viaţă, că animalele merită toată dragostea şi atenţia noastră. Dacă nu îl poţi îngriji, este de datoria ta să îi găseşti altă familie care să o facă. La orice adăpost de animale puteţi găsi sfaturi bune în acest sens. Orice fiinţă vie este preţioasă. Te rog, fă ceva pentru a opri sacrificiile şi sprijină campaniile împotriva abandonului fiinţelor necuvântătoare.

Mulţumesc.

Jim Willis

[Am publicat aceasta poveste pe blog şi în memoria căţelului meu, Max...  Poza e făcută cu o zi înainte să moară  în braţele mele]

Max

M-am întors din vacanţă

Chiar dacă îmi plăcea să merg iarna în ţările calde, anul ăsta, din cauza gripei porcine (nu mai contează dacă există sau nu), am preferat să rămân în România. Şi mai exact am ales destinaţia Rânca (jud Gorj). Am stat la o cabană, si toată săptămâna am facut numai sport:

- am învăţat in sfârşit să schiez (cu profesor, nu de capul meu);

- am fost la patinoar (aici am putut sa imi dau seama ca Alex e mult mai bun decat mine);

- am mers muuult pe jos (mai ales pe “scurtatura” care o ştia Alex… de am crezut ca trebuie sa imi amintesc tot ce am vazut in emisiunea “Tehnici esentiale de supravietuire”);

-iar in ultimile zile din cauza vremii ne-am plimbat cu ATV-urile;

Sunt bucuroasă că am invatat sa schiez, imi doream dintotdeauna, si ma bucur ca intr-un timp atat de scurt am invatat cam tot ce este esential: plugul, viraje, viteze, ocoliri, cristiane (profu` m-a laudat ca am invatat in doar 2 ore atat de multe si ca le stapanesc suficient de bine si nici macar nu am cazut jos). Păcat ca in momentul cand incepeam sa merg si eu cu viteza şi sa fie bine, s-a stricat vremea… :(

Plugul

Tot când era urat pe jos afara (şi nu puteai să faci vreun sport care avea „nevoie” de zăpadă), am fost să vizităm Peştera Muierilor (înainte ştiam că muiere însemnă fată sau femeie, dar de fapt ghidul ne-a explicat că înseamnă femeie căsătorită… adică aşa ca mine :P). Aici am mai mers apx 1 km pe jos… plus 1 km la întoarcere până la maşini.

Peştera Muierilor

După ce s-a sfârşit sejurul, şi ne îndreptam spre Bacău, ne-am oprit la Mănăstirea Curtea de Argeş.

Mănăstirea Curtea de Argeş

Mai multe poze din vacanta am pus pe FB.

Parolat: Ultimul post…

Acest post este protejat de parolă. Ca să-l vezi, te rog introdu parola:

Parolă:

In sfarsit!

Este foarte important pentru mine sa fie totul bine in perioada asta! Munca mea, timp de 6 ani (ce-i drept cu mult repaus in ultimul timp), a dat roade!  Pentru ca din 2010, eu si Alex ne incepem o viata noua…. ar trebui si corpul meu  sa fie “curatat” de toti “microbii”… mai exact sa am o valoare normala la anticorpii anti-streptolizina O (ASLO) . Normala, adica pana in 200 UI/ml , ceea ce in tot timpul asta, ASLO-ul meu oscila intre 600-800 UI/ml, desi la exsudat iesea absent de fiecare data streptococul beta hemolitic, dar si stafilococul patogen. Era foarte ciudat si am inceput sa ma tratez facand in prima saptamana 3 injectii de Penicilina pe zi, iar in lunile urmatoare (si multe…), cate o injectie cu Retarpen (un fel de Moldamin, doar ca mai bun) pe saptamana. Am facut si pauze. :D Daca nu faceam pauze, cred ca luam locul 1 la Sloggi pe lume, nu doar pe Romania. :))

Dupa multe luni de injectii,  mi-am facut analizele si mi-a iesit la ASLO 400, deci trebuia sa mai muncesc. Plus VSH-ul marit. :(

Si uite asa m-am chinuit pana in anul 1 de facultate, semestrul 2, cand ma saturasem fizic, dar si psihic de atatea injectii si am zis STOP! Mai ales ca in Bucuresti, cand ma duceam la spital, erau anumite asistente care nu mai facusera in viata lor o inj cu  Retarpen, si era cam periculos… cineva a paralizat din cauza unei injectii facute incorect.

Zilele trecute m-am dus sa imi fac analizele, asteptandu-ma sa imi iasa ASLO cam 800-1000, si sa reincep din nou sa fac acele injectii. Azi m-am uitat pe analize si am inceput sa tip de bucurie! Parca as fi avut un bilet castigator  la loto in mana si nu un simplu buletin de analize. Nu imi venea sa cred! Parca cineva trisase! ASLO era doar 114 !!! Vroiam sa pun foaia aia intr-o vitrina, atat imi era de draga! :)) Chiar si VSH-ul era normal.  Streptococul si stafilococul – absenti.

In rest sunt cam anemica, din cauza subalimentatiei, dar ma bucur ca a iesit bine la ce era mai important pentru mine! Este chiar  foarte bine! Cred ca e un semn pt viata noastra noua! Inseamna ca si Dumnezeu tine cu noi!

Pentru mine, este o veste minunata! Un cadou frumos de Craciun din partea Lui Dumnezeu.

p.s. Urmatoarea data cand iti vei face analizele, cere si determinarea ASLO…este foarte important sa stii cat ai. Peste 50% din oameni il au marit si nu stiu lucrul asta :) Cu el nu e deloc de glumit, poti muri daca ajunge streptococul la inima. :|

~-…-~

De cateva saptamani mi-am reluat regimul de viata sanatos, si nu ma refer doar la mancare ci si la sport! Mi-am imbunatatit mica mea sala de fitness din casa. Pe langa cele 6 aparate, mi-am mai achizitionat si o bicicleta medicinala si un… spalier! :))

Mai ramane sa ii dau un nume salii, sa fac niste postere cu mine :)) si gata… urmeaza sa il taxez pe Alex la intrare :)) Glumesc, nu-i dau voie aici ca imi strica aparatele :))  In schimb vine mama. Si e mai constiincioasa decat mine, eu mai trag chiulul in unele zile :D

Si adevarul este ca ma plictisesc daca  stau mai mult de 5 minunte la un aparat, de obicei stau cam 3, si fac totul in cerc de mai multe ori, asa cum sunt asezate in “săluţă”. Daca ar vedea Alex m-ar certa, pt ca trebuie in fiecare zi sa imi aleg o grupa de muschi. Aici  sunt mai egoista, vreau sa le fac pe toate deodata! :))

Am inceput sa lucrez la abdomen, fund (trebuie sa imi mentin titlul de Miss Sloggi Romania, daca tot nu am fost inlocuita ->nu s-a mai tinut anul asta concursul), brate, coapse… iar la gambe lucrez mai putin, pt ca sunt deja proeminente din clasa a 10 a, de cand eram obsedata sa am gambe de “gazela”… si am reusit! Doar ca mi s-au schimbat gusturile de atunci… :)) Bine ca lui Alex nu. :D

Uite asa arata o sedinta de fitness de a mea:

Incep cu 3 minute la un stepper cu maner.

Urmeaza: 4 minute pe Gazzele FreeStyle XL (la aparatul asta chiar imi place sa ma “joc”).

Dupa aceea trec pe AB Rocket pentru muschii abdominali, 3 min.

Next: aparatul Fitness Pump - 2 min.

Trec la picioare: aparatul Leg Magic - 2 min

Dupa: bicicleta Kettler Trophy RS – 5  min

… le tot repet, pana cand la sfarsit  fac 5 min cu aparatul de vibromasaj VibroMass.

Mai am 2 aparate  de vibro masaj (gen centura), dar nu prea le folosesc… incerc sa fac cat mai putina gimnastica pasiva. :)

Ai talent la desen? Ajuta copiii nevoiasi de Craciun!

M-am alaturat campaniei “Ajuta copiii nevoiasi de Craciun”. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa desenezi o felicitare cu tema de Craciun, si sa o trimiti aici.

Anul trecut, pe 3 decembrie, am facut mai multe felicitari, si le-am lipit in camera mea de camin pe peretele meu (fiecare aveam un perete) :))  Noroc ca le-am pastrat! Astazi le-am incarcat pe siteul de mai sus. O singura descarcare a unei felicitari, va aduce pana la 10 euro copiilor nevoiasi. Din 6 decembrie, toate felicitarile pot fi cumparate de pe okazii.ro

Poti si sa tu sa ajuti acesti copii, ori desenand, ori cumparand! :)

Felicitarile mele sunt acestea: felicitarea 1, felicitarea 2, felicitarea 3, felicitarea 4, felicitarea 5.

Din pacate nu se vad atat de bine precum le am eu, culorile nu sunt foarte intense din cauza scanarii.  Nu ma certati pentru felicitarea 4 si 5, au fost facute la 3 dimineata. :)) Prietena mea, Onix, sigur isi aminteste :D Pentru ca si ea desena cot la cot cu mine, pentru a-si infrumuseta  peretele. Doar ca Onix a folosit cam mult zahar cu lac de unghii pt barba lui Mos Craciun… si nu prea merg scanate desenele ei. :))

26 noiembrie – Buy Nothing Day

Astazi e ziua cand nu trebuie sa cumparam nimic. In fiecare an, pe 26 noiembrie, incepand din 1992,  activistii sociali care sunt importiva “consumatorismului” ne roaga sa facem o pauza, si timp de 24 de ore sa tinem o cura de detoxifiere  de la “consumism”.

Ei spun ca “tot ceea ce cumpărăm are un efect asupra planetei şi de aceea, în calitate de consumatori ar trebui să-i provocam mai mult pe producători, sa ne interesam mai mult de riscurile pe care le implică pentru planetă”.

“Buy Nothing Day” este o sarbatoare globala, dar am impresia ca in Romania nu prea au loc aceste manifestari, in timp ce in alte tari se respecta aceasta zi, iar oamenii se strang pentru a sarbatori acest eveniment.  John Robinson de la ” Tree Frog Farm”  incurajeaza oamenii:  “This is a day to pause and reflect that relationships, not things, bring us true happiness!”

Cred ca pot rezista sa nu imi cumpar nimic astazi… mai ales ca eu de cand am inceput sa  lucrez, nu mai sunt adepta “shoopingului” din timpul saptamanii. Prefer sa fac alte lucruri in orele putine care mi-au mai ramas.  Azi merg la cinema la “2012″, dar am stabilit lucrul asta de ieri… deci nu se pune ca dau banii pe un amarat de bilet la cinema. :D

Picturi cu vopsea de marcaj rutier

2009 © CRS • Copyright Romanian Services •

V-am promis ca o sa pun poze cu desenele de pe pardoseala epoxidica, din holul sediului de unde lucrez.   O sa pun o poza din timpul “actiunii” si o poza facuta dupa vreo 3 saptamani.  Mai intai am desenat cu creionul, iar peste creion am pictat cu vopsea de marcaj rutier CN PROTECT (produs de al nostru).   Dati click pe imagini, si  o sa le vedeti la o rezolutie mai mare. :)

Semineul nostru drag :)

Primul desen...

Si asta a iesit! :D

Desenez si personaje din povesti sau desene animate.  Pentru camera copilului sau pt gradinite ma puteti contacta. :)) 100 euro/mp

Mai jos puteti vedea primul meu desen pe o mostra de pardoseala epoxy. Pe hartie desenez mult mai bine. :)

Desen cu marker-ul pe o mostra de pardoseala epoxy

Liniste sufleteasca

Am tinut post perfect toata saptamana, si astazi m-am spovedit si impartasit. Ma simt atat de bine, nu neaparat ca as fi scapat de pacate, mai ales ca nu am pacate  grave, ci de astea “zilnice” :)) cum au toti oamenii normali… o injuratura mica, o barfa si mai mica, etc. :)) Nu crima, nu avort, nu furt, etc. :| Si sa revin, cum spuneam, intotdeauna m-am simtit bine dupa ce luam impartasanie, imi simt sufletul mai pur. :D

Hai multi ani, Calvin Klein!

Azi, designerul de moda, CK implineste 67 de ani.  De obicei, cand e o zi importanta din an pentru mine, intru pe wikipedia sa vad ce s-a  intamplat exact pe acea data in anii trecuti. Si cum 19 noiembrie e o zi deosebita pt relatia noastra, am intrat  pe site-ul mentionat mai sus sa vad cine s-a mai nascut, sau ce evenimente au mai avut loc.

Dupa ce am vazut ca e ziua lui Calvin, am dat un search pe Google.ro, sa vad de curiozitate daca s-a scris ceva despre el azi, in presa din Romania, sau macar daca e mentionat intr-un blog romanesc. Nimic.  :D Sunt singura.  In schimb, am gasit un articol despre fostul presedinte Emil Constantinescu, care implineste astazi 70 de ani!  :D La multi ani, domnule profesor de geologie! :D

p.s.  Probabil o sa imi spuneti : “Ce treaba avem noi cu CK?!?” Poate tu nu, dar eu…uite ca  am! :)))

Anastasia a implinit 1 an!

Inainte sa intru in subiectul postului, vreau sa le multumesc celor ce mi-au trimis mesaje de ziua mea, sau m-au sunat. Ma bucur ca nu m-ati uitat, si m-am mirat cat de multe mesaje si telefoane am primit. Si iti dai seama o data pe an, cati prieteni ai reusit sa strangi intr-o viata. Cu cat inaintez in varsta, cu atat mai multe mesaje/telefoane primesc :))

Ieri, 14 nov, fina mea a implinit 1 an.  I-am taiat din par in forma de cruce, dupa care am pus-o sa aleaga 3 obiecte dintr-o tava plina cu tot felul de lucruri (stiti si voi acest obicei). Mai tarziu o sa fac un update si o sa pun 2-3 poze de la “taiatul motului”. Pana atunci pun o poza cu ea din alta zi :)

UPDATE:

Poze de la luat din moţ:

Paraskavedekatriaphobia? Tu suferi?

Eu nu! :))  Dar daca ti-e frica de vineri 13, ti-e frica si de oamenii care s-au nascut pe 13, vineri?

Hmmm… Vineri 13 . Cred ca au fost cam 8 filme cu titlul asta. :D

Acum 22 de ani, pe 13 nov, si exact in zi de vineri m-am nascut. (1987)

Intotdeauna mi-a adus noroc nr de 13.

In fiecare an de ziua mea, am facut ceva un pic mai special:

- Azi, la ora 8, am dat examen pt permis port arma si munitii.  Testul scris a fost usor, iar la poligon si mai usor. :D La tinta (tinta era cam cat o foaie A2) am nimerit exact in mijloc, unde este notat cu 10, cu o pusca (din pacate nu a fost pistol), de la 50 m.

-Anul trecut, am participat la Concursul International de la Paris, “Show me your Sloggi”.

- In 2007, am participat la Miss Geologie & Geofizica si imediat la o zi am participat la Miss Unifest Bucharest.

-In 2005 am dat pt permisul auto.

-In 2006 nu a fost prea  deosebit, dar stiu ca de ziua mea am dat primul test partial din anii facultatii. :))

La 12:15 o sa implinesc fix 22 de ani. :)

Nota* : Acum cativa ani cand am auzit primul termen de la titlu imi era greu sa il pronunt, dar acum imi vine ft usor. :)

Strabunica! :)

Voi mai aveti strabunici? Eu mai am o singura strabunica si toti cei 4 bunici.  Strabunica mea, din partea mamei, a implinit 90 de ani! Mi-am luat sotul de mana, si sambata, ne-am dus la ea sa ii facem o surpriza! I-am luat tort si cadouri.

Nota la poza* : Nu e strabunica mica de inaltime, ci sunt eu capritza de  1.85 m  =))   Ea are 1.73 m, si la 20 de ani a fost MISS VALEA-SEACA! ;)

 

Update: Pentru ca unii chiar au crezut ca astea sunt inaltimile noastre, trebuie sa precizez ca am facut misto. :)) Am o inaltime potrivita, nu sunt nici miniona si nici foarte inalta.  Daca ma iau dupa aparatul cu senzori de la farmacie, am apx 1.70 m. Uneori imi iese 1.68, alteori 1.70… depinde cat de corect\dreapta stau :))  Cum zic multi… sunt numa` buna :))

Brazilian dance

De cateva saptamani incerc sa invat samba – brazilian dance.  Uitati-va direct la min  2:46, pt a va putea da seama la ce fel de dans ma refer. Am resuit sa dansez apx ca Quenia… desi nu atat de rapid :))

Pana sa invatati samba, va mai recomand un alt dans: LAMBADA. O sa spuneti ca stiti, desi sunt sigura ca va referiti la “bantuiala” aia  pe care o faceti  la petreceri/nunti.  Lambada nu e un dans de dat doar din fund. Uitati-va la lectia de mai jos.. si mai discutam ;) Eu deja stiam sa dansez asa lambada fara sa fi vazut lectiile pe youtube…. ramane doar sa imi perfectionez dansul brazilian: samba :D

Ce am mai citit…

1. Dintr-un site in altul am dat de unele articole cat de cat interesante.  Am citit un articol despre femeia perfecta :D .. potrivit rezultatelor unui sondaj realizat in Marea Britanie, publicat de telegraph.co.uk (66.000 de barbati).   Ea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie blonda, sa aiba ochii albastri, salariul considerabil mai mic decat al iubitului sau sotului ei, sa fie independenta, trebuie sa aiba masina proprie, sa-i placa cluburile de noapte, iesirile in bar si restaurante. Este important ca ea sa iubeasca animalele, sa nu fumeze si sa bea alcool doar ocazional.

Barbatii au situat “ochii albastri” pe primul loc in topul atributelor obligatorii, urmat de “par lung blond” si “purtarea ocazionala a ochelarilor”. Inteligenta nu constituie o prioritate, dar femeia trebuie “sa arate bine”, “sa aiba o personalitate excentrica” si “sa fie optimista”.

Doar 15% dintre barbati s-ar intalni cu o femeie pesimista sau cinica. In mod surprizator, barbatilor nu le pasa de cat timp petrece o femeie cu treburile domestice sau in bucatarie, insa “performantele sexuale” constituie o prioritate, ocupand locul sapte in topul celor mai importante atribute ale unei femei perfecte.

Se pare ca barbatilor nu le plac femeile prea inalte, doar 20% admitand ca vor sa se intalneasca cu o femeie care are o inaltime de peste 1,80 metri.

Daca vreti sa cititi tot articolul intrati aici: http://www.stilfeminin.ro/relatii/Femeia-perfecta-are-parul-blond-si-ochi-albastri.html

Citatele de mai sus cu mov sunt luate de acolo, iar primul paragraf e un rezumat… in caz de va e lene sa cititi articolul.

SI ACUM… PAREREA MEA:  Perfectiunea e relativa, atat timp cat nu exista una care sa fie perfecta pentru toti. Cineva sigur ii va gasi un defect, chiar daca 90% din populatia masculina va considera acea femeie ca fiind perfecta.  Pot fi femei perfecte dar doar pt cateva persoane sau doar pt o singura persoana; de ex  daca iubesti persoana de langa tine  ti se pare perfecta cu tot cu defecte :)

Altfel, dupa  acele rezultate ar trebui sa fiu si eu perfecta pt ca  ma redescopar  in calitatile adaugate de barbatii prezenti la sondaj. Trebuie sa ma mai fac si blonda si totul e perfect :)) Mi-au sugerat mai multe persoane sa ma fac blonda… si  chiar vreau sa ma fac DOAR pt o luna… dar mult mai  incolo( 2011-2012). Desi nu se stie sigur, pt ca Alex nu imi da voie :)))  Eu sunt mai mult curioasa de cum mi-ar sta, si e bine ca macar o data in viata sa te faci blonda!  :))

2. Ce m-a mai surprins astazi:  Cătălin Botezatu, îndrăgostit de femeile minione şi cu forme pline!  Eu ma asteptam sa fie indragostit de femei peste 1.80 si subtirele. :))

“Plinuţele sunt la fel de sexy. Nu există femei urâte, doar bărbaţi orbi. Eu unul recunosc: îmi plac femeile nu atât de înalte, ci minione şi cu forme!”, a spus Cătălin Botezatu, joi, la emisiunea “Urechile sus !”.

“Manechinele anorexice… nu se mai poartă. Creatorii care cer manechinelor să fie atât de slabe sunt nebuni! Să ne întoarcem puţin în timp, să ne gândim că frumuseţea adevărată, rubensiană, era acea frumuseţe cu forme. Nu cred că există bărbat pe lumea asta căruia să nu-i placă o femeie cu forme”

Sursa: http://www.csid.ro/stiri/flash/catalin-botezatu-indragostit-de-femeile-minione-si-cu-forme-pline-stire-2758591/

3.  Tocurile inalte ucid!

Un sondaj britanic, facut de o revista auto, arata ca 80 la suta dintre femeile care conduc masini isi risca propria lor viata, dar si pe a altora, purtand incaltaminte nepotrivita, in special cu tocuri inalte, cand se afla la volan.

La fel de periculos este si condusul in saboti, papuci si sandale larg decupate(33 la suta) sau in picioarele goale(18 la suta). Zece la suta dintre femei au recunoscut ca au facut accidente din cauza pantofilor cu tocuri de peste 7 centimetri.

sursa: http://femina.rol.ro/art/3616-39-tocurile_inalte_ucid.htm

Eu nu am nicio treaba, conduc foarte bine si cu tocuri inalte. E important sa nu ai pantofi cu botul ascutit.   Dar eu cred ca femeile alea nu au facut accidente doar din cauza tocurilor ci pt ca nu stiau sa conduca bine.. si un toc e un inconvenient in plus ;) Si inca ceva: daca le-am dat barbatilor pantofi cu toc in timp ce conduc… pfff…

Concluzie (30% real):  -femeie care nu exceleaza la sofat + tocuri = posibil accident

– barbat care stie sa sofeze + tocuri, desi nu a mers niciodata pe ele + posibil accident

– femeie care exceleaza in condus + tocuri = evitarea accidentelor

– barbat care stie sa sofeze + tocuri, dar care e obisnuit cu ele (de ex: travestit) = evit. accidentelor

Ceea ce vreau eu sa spun: stapanirea ambelor lucruri duce la o buna desfasurare in trafic.

Daca barbatii si femeile le stapanesc bine pe amandoua, asta nu inseamna ca nu se mai produc accidente. Sa reamintim si alti factori: viteza, alcool, neatentie.. etc.

Hai ca am aberat un pic la punctul 3, nici eu nu mă cred…  :))

Parolat: Trend alert: cizme peste genunchi

Acest post este protejat de parolă. Ca să-l vezi, te rog introdu parola:

Parolă:

Parolat: Prima zi la noul loc de munca

Acest post este protejat de parolă. Ca să-l vezi, te rog introdu parola:

Parolă:

Un nou vis…

Imi doresc extraordinar de mult sa ajung in Islanda. M-am interesat de vreo 2 sapt incoace de tot ce tine de acea tara. Am descoperit numai lucruri superbe despre ea. Din pacate un sejur costa intre 3500-5000 de euro… si eram un pic dezamagita. Dar am cautat mult mai bine si am gasit si mai ieftin. Chiar vorbeam cu verisoara mea, Andreea,  in timp ce ne “holbam” pe google la imaginile de pe site-ul bluelagoon, ca se merita ca in fiecare luna sa punem 50-100 de euro la pusculita… si cand se vor strange banii.. atunci sa plecam in Iceland :)) Dar sa cada vara la noi, pt  ca acolo jumatate de an este soare, si cealalta jumatate este intuneric.

Azi… 6 septembrie… sunt extrem de fericita! Pe langa faptul ca implinesc cu Alex 6 ani de la primul nostru sarut… si cum noi sarbatorim orice data.. e sarbatoare… am ramas surprinsa cand “cineva” mi-a promis ca la vara voi merge in ISLANDA! Nu-mi venea sa cred… visul meu e in devenire implinit! Suuuper!  Si poate cand voi vizita acea tara, vom fi doar noi doi… dar folosim termenul “suntem 3″. Mai vedem! ;)   – prietenii apropiati stiu! -

Pun cateva imagini… sa va indragostiti si voi!

Me And My Flaming Lion

Daca vreti sa stiti ce parere am in general despre masini, puteti citi un interviu acordat Revistei HotHatches Online.

Click aici pt interviu!

Peugeot 307 CC

Bifat.

Inca un lucru am bifat pe lista lucrurilor pe care vreau sa le fac in viata mea. Daca vara asta, cand am mers la Tuzla, am zburat deasupra litoralului cu un avion de 8 persoane… vineri, mi-am indeplinit inca un vis mic, si am mers cu elicopterul deasupra Bacaului. Am pornit din Fili` si am aterizat in aeroportul Bacaului. Mai jos am pus cateva poze facute deasupra Combinatului de Industrie Chimica (CIC).

Happy Birthday, ONIX!

Astazi e ziua Oanei… Intreaga zi ii este dedicata….

E o prietena foarte BUNA (cu 2 intelesuri) de a mea. In ziua de azi, cu greu mai rezista o relatie mult timp… mai multi ani. Sunt si multi oameni care nu pot spune “cel mai bun prieten/ cea mai buna prietena”…. sunt unii care nici nu au prieteni. DIN FERICIRE, eu am!   Nu e putin lucru sa iti petreci chiar si o ora cu cineva in preajma caruia nu trebuie sa ai grija la tinuta, la vorbe. E atat de relaxant sa poti avea langa tine o persoana langa care sa fii asa cum esti tu… O persoana care te accepta asa cum esti si in fata careia nu trebuie sa imbraci masca sociala. Asadar, prietena mea  nu este ca toate celelalte “cele mai bune prietene” pentru ca nu are cum. E diferita pentru ca asa trebuie sa fie. Impreuna am invatat una din cele mai importante reguli care ar face o prietenie sa dureze: orice s-ar intampla, orice hotarare ar lua una dintre noi, cealalta o va sustine indiferent daca este de acord sau nu. Dar de obicei noi suntem de acord cu hotararile luate pentru ca semanam in multe privinte: impartasim aceleasi conceptii despre viata, tendinte asemanatoare, etc.

Tin la ea pentru ca are un suflet bun… poate prea bun. Si ea tine la mine si m-am convins de asta pe 1 mai la mare. Tin la ea pentru ca nu minte. E genul de persoana care nu poate minti… nu e perversa, nu e rautacioasa, e dragalasa si se alinta (nu mai mult ca mine… dar tot alintata o pot numi) :)))

Nu ne mai saturam una de cealalta… avem intotdeauna foarte multe de vorbit… La Bucuresti am locuit amandoua … cand nu erau petreceri si nu eram cu gasca… stateam impreuna pana la 5 dimineata vorbind mereu, dar mereu despre aceleasi subiecte, care parca nu se mai terminau… Suntem amandoua la fel de vorbarete… poate prea vorbarete… si prea deschise.

Ce are Onix in plus fata de celelalte prietene ale mele? Ce o face mai speciala, mai deosebita? Imi stie si cele mai intime ganduri. Este alaturi de mine in cele mai tragice momente din viata, dar si in cele sublime, de fericire desavarsita. Stie sa taca cand trebuie, dar si sa ma aduca cu picioarele pe pamant cand o iau razna. Este foarte desteapta (asta se vede si dupa mediile de la facultate si diplomele pe care le detine >>> Btw, Oana, cand o sa atasezi la CV si “Certificat in cursurile Applied Business Management, predate de James K. Mc Collum, profesor din University of Alabama, Huntsville, SUA”… sa iti aduci aminte de mine cu drag, si sa te duci la biserica sa pui o lumanare pt mine la Vii, ca ai vazut cat de bine suna certificatul asta in CV =)) <<<<) Lista poate continua, dar nu mai am timp sa scriu… pt ca plec la ziua ei. :))

Sondaj

Daca strang peste 50 de voturi la una din cele 3 … pun cate poze ati ales. ;)

Bârfa – irezistibilă şi atrăgătoare

De ce vreau sa scriu despre acest subiect? Pentru ca barfa este prezenta peste tot: in club, la facultate, in centrele comerciale, la servici, la biserica, la nunti/inmormantari, in mijloacele de transport, la petreceri si nu in ultimul rand, din pacate, in familie (intre rude)! Barfa cuprinde toate culturile, rasele, civilizatiile si orice nivel social.

Cel mai mult ma deranjeaza indiscretia. Fiecare dintre noi avem anumite secrete si dorim sa le impartasim cuiva… de obicei, alegem un prieten bun, sau o persoana apropiata noua. Le spunem secretul si dintr-o data totul se darama, acest secret ajungand in “gura lumii”. Dar cel mai rau nu este doar lipsa de discretie ci si deformarea si transmiterea informatiei, conform caracterului omului barfitor. Acesta la randul lui comenteaza faptele si actele noastre intr-o maniera personala facand aceeasi greseala de incredere, si le transmite altora fara voia noastra, declansand o adevarata reactie in lant de informatii false lipite ca un colaj defaimator pe imaginea noastra.

Un altfel de barfa, sunt informatiile iesite din gura dusmanilor (sau din gura acelor persoane care nu te agreeaza, dar iti sunt amici). Ei infloresc anumite fapte de ale noastre, exagereaza in anumite privinte, si deformeaza adevarul. Pentru ei, umilirea unora devine sursa de umor. Intimitatea este violata, lucrurile confidentiale sunt date pe fata, reputatia este distrusa. Faptele demne de lauda sunt eclipsate de critici.

Ce ma uimeste, este faptul ca noi tindem sa fim mai mult interesati de informatiile senzationale negative decat cele pozitive. Si ce poate fi mai distrugator pentru viata unei persoane, daca nu barfa?!?

Fiecare dintre noi barfim… pt ca microbul raului il are in sange orice om. De ce sa comentam doar faptele rele ale persoanelor de langa noi, si nu pe cele bune si frumoase?

“E pacat ca reputatia unui om sa fie umbrita de intrigi meschine. Oare ce latura intunecata a naturii umane ii face pe unii oameni sa gaseasca placere in a pata reputatia cuiva, a deforma adevarul si a distruge vieti?!?”

Barfa e la indemana oricui. Credeti ca scapa cineva?

Ce spuneti? Ne schimbam cu totii?

De ce am blog?

De ce am un blog? Care sunt avantajele unui blog? Detin acest blog datorita acestor elemente:

- pt a-mi inregistra gandurile si experientele…. faptul pt care blogul este public, nu face altceva decat sa ma faca mai responsabila si mai atenta la ce scriu

- ma ajuta la cizelarea exprimarii in scris, ma ajuta sa imi dezvolt capacitatea de comunicare a ideilor si ma mai ajuta la evitarea inhibitiilor in prezentarea propriilor mele idei in fata unui public

- doar pt ca am un blog, imi ofera senzatia ca am drept la opinie, drept pe care toti il au, dar nu toti il exercita.

- cred ca e si un fel de terapie pt mine… mai ales ca am voie sa ma exprim liber, fara vreo constrangere de tip politica editoriala sau de trust;

-vreau sa fac oamenii sa-si puna intrebari, sa viseze si sa fie creativi;

- si cred ca ajuta si la cresterea notorietatii personale :D ..asa putin :P

Dar cred ca sunt si cateva dezavantaje: nu imi pot alege cititorii, si unii pot avea reactii dezamagitoare pt mine. Si mai cred ca pot aparea probleme in relatiile personale deja create in lumea reala, din cauza unor mesaje publicate pe acest blog.

 

- Transferat de pe vechiul meu blog; a fost scris pe data de 10. 08. 2007 -