Cunoasterea de sine

Saptamana asta am inceput sa facem la master o noua materie :  psihosociologia comunicarii. E destul de interesanta.. cel putin pt mine :D. Ieri am invatat despre cunoasterea de sine, si mai exact fereastra lui Johari – aceasta metoda ne da posibilitatea de a ne cunoaste din doua perspective: perspectiva personala si perspectiva celorlalti. Ea arata cam asa! [daca aveti timp puteti sa faceti acest exercitiu pentru voi ]  Eu mi-am ”umplut” deja fereastra… prima coloana, ca la a 2 a am nevoie de „materiale” =))). Desigur este privat, si nu privat pe blog, ci privat in laptop. :))

Daca vreti sa cititi mai multe despre acest exercitiu, puteti citi aici. Daca va place psihologia asa cum imi place si mie o sa vi se para si voua interesant.

Iar spre sfarsitul cursului (normal un curs tine sambata de la 9 la 2 :D, dar ieri ne-a tinut un pic mai putin ) ne-a pus 10 intrebari legate de „cunoasterea de sine”. Ne punea intrebarea, si ne lasa cam 30 de sec sa scriem raspunsul pe foi, dupa care ne punea urmatoarea intrebare.  Raspunsul tuturor intrebarilor  mi-au venit repede in minte datorita posturilor „x lucruri despre mine”. Am reusit sa imi scriu raspunsul in doar 10 secunde.  Uite ca m-a ajutat inca la ceva scrierea acelor posturi… si nu numai la cunoasterea de sine, care e destul de importanta…

P.S.  Foarte frumos a scris Ioan despre cunoasterea de sine. Daca ai timp, recomand sa citesti acest post.

2010 © CRS • Copyright Romanian Services

4 gânduri despre „Cunoasterea de sine

  1. Aseara am inceput sa patrund mai bine ‘Cartea fetelor’.Carte lansata in anul 2000,am impresia,care incepe exprimarea ideilor despre ‘tinerele fete’,prin AUTOCUNOASTERE.

    Citez:

    „Problema autocunoasterii a fost socotita de multa vreme printre cele de mare importanta.[…]
    Socrate,unul dintre cei mai cunoscuti filozofi ai lumii antice, si-a construi in mare parte sistemul sau filozofic pe ideea ca este nevoie ca fiecare om sa se cunoasca pe sine pentru a se perfectiona si a cunoaste pe altii.”Nosce te ipsum” era considerat si de latini ca unul dintre cele mai insemnate principii ale eticii.[….]
    In genere,imaginea noastra despre noi este influentata de opinia altora despre noi,desi in genere este mai complexa dar in acelasi timp mai impregnata de tot felul de indulgente.[…]
    Fara indoiala procesul autocunoasteriiare loc citent cu un intens ritm de absorbtie a experietei sociale de zi de zi si cu distilarea atitudinilor de apropiere si intelegere a valorilor sociale-spirituale,morale si materiale,proces complicat si deloc linear.”
    Am incheiat citatul.

    M-am gandit ca un cometariu ca asta la tema prezentata de tine,intareste nu numai interesul tau catre aceasta orientare psihologica,dar starneste si fiecaruia dintre noi(cei care citim,in general carti,sau pe blog)dorinta de a trece printr-un proces de autocunoastere.
    Imi cer scuze daca iti ocup blogul cu balivernele mele :))), dar m-am gandit ca vizitatorii blogului tau pot vedea si altceva decat niste comentarii banale gen:”ft frumos postul..” si involuntar sa mai afle cate ceva . :D

    Apreciază

  2. „Fara indoiala procesul autocunoasteriiare loc concomitent”.am mancat’oncomitent’ :))) am mai uitat si un ‘t’ pe acolo,am mai inghitit si un ‘space’…dar m-am grabit :D

    Apreciază

  3. Moaama, pai da vroiam sa stiu si eu ca ai gasit ceva util/frumos in textul meu :D :)

    Cred ca un mare avantaj al cunoasterii de sine e faptul ca reusesti (sau ar trebui) sa exprimi mult mai bine ceea ce esti, simti, gandesti, vrei etc… Si asta mi se pare un lucru esential daca vrei sa te cunoasca si altii, nu doar tu :) Presupunand cand singur fiind, poti sa stii, sa intelegi, sa faci, sa spui multe… dar cand esti in doi (si nu oricare doi), poti ajunge sa-ti dai seama cat de putin conteaza toate astea de fapt…

    Apreciază

Comentariile sunt închise.