Jurnal de mămică: Înţărcarea

Astăzi se împlinește o lună de când am înțărcat-o pe fetița mea… 1 aprilie a fost prima zi din viața ei (1 an si 5 luni) în care nu a primit deloc lăptic de la mine. „Băi mamă, faci mișto de mine? E vreo păcăleală?” Aș fi vrut să fie. :(

Intarcatul este o etapa foarte importanta pentru copil, dar si pentru mama.  De aceea, ne-a fost greu amandurora, mai ales in prima saptamana. Mai jos o sa povestesc cum am intarcat-o pe Roxalia, si o sa scriu lucrul asta pentru mamici. In niciun caz, daca esti barbat, sau mai ales daca-mi esti prieten sa nu citesti… ca nu o sa intelegi nimic, si nici nu e interesant. E destul de plictisitor.

Asta iarna mi-am pus in plan ca in primavara, inainte de Paste sa nu ii mai dau lapte de la mine. Eu am vrut sa recurg la intarcarea treptata, asa ca din ianuarie, i-am inclus un biberon de lapte praf Humana, in fiecare dupa-amiaza. Erau si zile cand nu ii dadeam, si probabil aici ar fi fost o mica greseala de a mea. Aveam in plan sa ii maresc la cateva saptamani, cantitatea zilnica de lapte praf, pana cand ajunge sa nu mai bea deloc lapte de la mine, sau pur si simplu sa mi se opreasca lactatia. Dar in martie, nu a mai vrut absolut deloc sa bea lapte praf. Nici macar 10 ml. Am crezut ca poate nu mai vrea, pt ca ma are langa ea, si de asemenea, si laptele meu. Dar nu accepta lapte praf, nici cand eram plecata la dansuri, si nu veneam acasa vreo 3 ore, numai sa i se faca ei foame tare, si sa accepte laptele praf. Degeaba, nu mai voia sa se atinga de el.

Nu i-am mai dat Humana. I-am luat de la Nestle. Nu a vrut. Pe 31 martie, la ora 17 i-am dat ultima masa de lapte de la mine. La ora 18 am plecat la o aniversare in afara localitatii, si pe Roxalia am lasat-o cu mama mea la mine acasa (sa fie in mediul ei). M-am decis ca in acea seara sa o intarc brusc. Am ajuns acasa la ora 1 noaptea. Roxalia nu dormise deloc si nici nu a vrut lapte praf. Mi-era mila de ea, dar nu am vrut sa dau inapoi. Intarcarea brusca nu o recomand deloc. Suferi si fizic si psihic.  Acum inteleg prin ce trec (cred) femeile care isi pun silicoane. Deodata te trezesti cu sani fierbinti, imensi, grei si piele super intinsa. Sau poate ca la ele durerea era mai mica. Si acum imi pare rau ca nu i-am masurat, sau ca nu le-am facut o poza (pentru mine, desigur)… erau super huge si tari ca piatra.  :)) Parca mi-as fi augmentat sanii si as fi exagerat cu numarul lor.

Am incercat toate metodele babesti posibile. Am baut ceai de musetel, ceai de salvie, mi-am pus comprese cu vita de vie, comprese din frunze de varza unse cu ulei, etc. Au dat roade, doar ca dupa 5 zile de durere, de furia laptelului.  :)) Dupa primele 4 zile, nu am mai simtit ca imi vine lapte pe canale. Cand totul era frumos, am facut o iritatie de la sarea de pe vita de vie. La inceput spalam vita de vie, dar dupa aceea, citisem pe un forum ca e bine sa fie sarata.  Nu. Nu e bine.

Pastile nu am vrut sa iau, am inteles ca iti dau o stare super naspa… ameteli, stari de voma, etc. Roxalia nu a ravnit la laptele meu. Vedea ca ma chinui, ma urmarea cum imi schimb compresele, cum ma strambam din cauza durerii, si probabil a inteles ca sufar.  Arata cu degetul catre sani si intreba ceva de genul „ce se intampla?” (doar ca pe limba ei). A fost chinuitor si pentru ea, mai ales ca imi „diviniza” laptele.  1 an si 5 luni asta a fost cea mai miraculoasa bautura/mancare pentru ea. Primea la cerere, ori de cate ori avea chef.  Laptele era si foarte hranitor. Crestea in greutate, desi la mancare era sclifosita, ciugulea ca o vrabiuta, si nu orice.  Asta a mai fost un imbold sa ma opresc din alaptat. Ma gandeam ca in momentul in care ii scot laptele matern din meniu, o sa priveasca mancarea altfel. Ei bine, acum la o luna de atunci, pot spune ca m-am inselat. Tot sclifosita este. M-am chinuit o gramada sa ii dau lapte praf. I-am pus chiar si Nesquick in el. A baut doar un biberon, la urmatorul era deja plictisita de gust. Dupa care am incercat sa ii dau lapte de vaca (La Dorna Ecologic). A băut așa cu țârâita, dar mă chinuiam să bea 50 ml. In sensul ca trebuia sa fac o intreaga poveste ca sa il bea. :)) Din cauza asta, am regretat ca am intarcat-o. Voiam sa ii fie bine, sa bea lapte, sa readucem la loc acea legatura care se crea intre noi doua in momentul in care o alaptam. Se intelege din ce am scris aici despre alaptare, cat de mult adoram sa fac asta.

Am intrat intr-o mini depresie… si a ramas „mini”, pentru ca am stiut sa ma controlez si sa gandesc pozitiv. Probabil ca un motiv al mini depresiei a fost si faptul ca m-am dus cu 2 numere mai jos la sutien, decat aveam inainte de sarcina. Eh, dar asta e, daca vine vara poate vad vreo imbunatatire ceva. Pana acum, in fiecare vara sanii imi cresteau cu un numar. Dă Doamne si anul asta! :)))) Daca nu, nu-i problema, am prea multa incredere de sine si nu ma doboara pe mine acest lucru. Oricum, masaje multe, dusuri scotiene, exercitii… macar fermitate sa fie!

O persoana apropiata mie si acum imi spune: „Dar tu cum credeai ca o sa ramana? Zi noroc ca nu aveai masura D la sutien inainte de sarcina, ca acum ai fi avut sosete. De aceea renunta multe mame sa alapteze… sa nu isi distruga sanii.”

Sa revin la Roxalia. O sa va intrebati de ce am ales sa o intarc, daca stiam ca o sa regret mai tarziu? Deci stiam ca o sa regret. In primul rand, pe 2 iunie voi cununa. Si as fi vrut ca toata ziua sa nu am grija Roxaliei… adica sa nu trebuiasca sa merg din 2 in 2 ore sa imi dau rochia jos, si sa o alaptez. Nu voiam sa traga de mine. Ca asa face ea, vine si trage. :)) E un motiv separat cu trasul asta. Vine vara, si peste tot unde aveam sa merg cu ea,  ar fi sarit direct pe mine si m-ar fi  tras de bluza, mi-ar fi deschis si fermoarul. Si e usor jenant.  Lasand motivele astea „usoare” la o parte, m-am gandit ca pur si simplu e cazul. E fetita mare, trebuie sa aiba 3 mese de lapte praf pe zi si cu asta basta.  Sa manance si ea normal ca un toddler. Plus ca medicul  nostru pediatru mi-a spus ca recomanda mamicilor sa alapteze pana la 1 an – 1 an si jumatate. Cand o sa faca ea 2 ani, in noiembrie, eu o sa incep sa lucrez, si as vrea sa aiba timp toata vara sa se acomodeze cu laptele praf in prezenta mea. Nu sa o traumatizez deodata si fara lapte matern si cu o bona in plus sau dusa la gradinita.

Sa continui cu aventura laptelui praf. Incepuse sa manance cu pofta lapte cu orez. Asa ma mai bucuram si eu ca ajunge un fel de lapte in stomacul ei. Iar intr-o dimineata, pe 19 aprilie, cand sa ii dau sa manance lapte cu orez, vad ca incepe sa soarba doar laptele din lingura.  Pff! Gata! Era cazul sa ii aduc repede o cana de lapte LaDorna (nu accepta deloc biberon).  Ma duc bucuroasa la bucatarie… si mai tare ma enervez. Cineva (si nu eu) desfacuse cu o seara in urma cutia, dar in loc sa o bage in frigider a pus-o in dulap. Si acum fuga dupa lapte. Intre timp, m-am gandit sa incerc cu lapte praf… desi incercasem de atatea ori fara succes. Ii prepar laptele, pun si un varf de cutit de Nesquick. A baut 120 ml! Nu imi venea sa cred. Nimic nu a fost intamplator. Chiar ma bucurasem ca cineva a uitat laptele afara. Mai ales ca ii facusem in biberon si l-a acceptat. Spre seara am incercat sa ii dau din nou, dar nu a mai vrut. Am cumparat de la Milupa, lapte praf cu gust de banane (chiar si mie mi se parea ca miroase bine). Pe 20 aprilie, dupa ce s-a trezit, i-am facut un biberon. L-a baut. Spre seara, pe la 21, i-am mai facut unul. A baut iar! La cateva zile, am incercat sa ii bag o masa de lapte praf si dupa-amiaza. A acceptat! Eram si sunt foarte fericita. A trecut o saptamana de cand copilul meu bea regulat apx 500 ml de lapte praf pe zi, impartit in 3 mese. Pe 3 mai face 1 an si 6 luni…

O sa scriu despre progresele ei zilnice intr-un alt post, si alta data. E ora 2:21 (noaptea) si mi-e cam somn…

Update din viitor – Dupa o luna de Milupa cu aroma de banane, am trecut la Nestle simplu, si l-a acceptat. Am tinut-o asa pana pe la 3 ani si un pic. Dupa 3 ani jumatate, am renuntat de tot la lapte praf (desi se „atasase” de el) si acum bea doar lapte de vaca.

 

3 thoughts on “Jurnal de mămică: Înţărcarea

  1. buna Rox! am citit articolul si mi s-a parut super interesant… am 2 copilasi.. baietel -7 ani si fetita -2 anisori… baiatul l-am alaptat pana la 1 an si o luna fiind super mosfturos la mancare (asa este si acum :( ) iar cand l-am intarcat m-am chinuit un pik mai mult cu sanii sa opresc lactatia si cu el cu papa -nu voia sa pape lapte deloc plus ca a inceput sa se conststipe(asta fiind alta mare problema pe care am rezolvat-o in timp de aproape 2 ani),iar la fetita am alaptat pana la 1 ani si 11 luni , fiind mult mai usor de intarcat datorita faputului ca nu e deloc mofturoasa la mancare plus ca nu manca san foarte des .. am intarcat-o treptat , iar acum papa doar lapte de vaca… sa ai grija la constipatie sa ii bagi multe fructe si legume daca accepta.In legatura cu sanii au scazut si asa au ramas, dar sunt atatea sutiene cu push -up:))Multa sanatate va doresc!

    Apreciază

  2. Din fericire, nu are probleme si face zilnic. O ajuta foarte mult si iaurtul (mai ales ca ea nu mananca ciorbite). Daca mananca iaurt in fiecare zi, nu imi fac griji.

    Apreciază

  3. Bună Roxana,

    citesc mereu ce scrii şi chiar mă întrebam când vei scrie despre înţărcat. Cam aceleaşi probleme le-am avut şi eu, când mi-am înţărcat fetiţa atunci când a împlinit un an jumătate. Diferenţa a fost că a acceptat laptele praf mult mai uşor, fiind cât de cât obişnuită pentru că bona îi dădea în lipsa mea un biberon de lapte. Noi am rămas la Nestle pentru că i-a plăcut cel mai mult, din cele 4 tipuri încercate. Din cauză că fetiţa mea a fost mare devoratoare de sân, înţărcatul mi s-a părut o experienţă tare neplăcută, traumatizană chiar, mai ales că am dormit una fără cealaltă 3 nopţi şi ea a suferit îngrozitor. Tot ce ştiu este că dacă voi mai avea un copil, nu voi mai asculta de nimeni. Îl voi înţărca la 2 ani… Tânjesc după clipele acelea frumoase, când stăteam doau noi două şi păpa lapte de la sân…

    Numi bine vă doresc şi pupici Roxaliei, care este o frumoasă!

    Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s