Căţel.

Aseară am stârnit-o pe Roxalia cu faptul că s-a făcut un nou loc de joacă lângă cartierul unde stăm. Atât mi-a trebuit! Chiar dacă era târziu, ea voia neapărat să ieșim din casă. I-am explicat că nu e o ora propice, și că trebuie să trecem prin Parcul Gherăiești pentru a ajunge acolo, unde e posibil să dăm și peste câini maidanezi, și nu se știe dacă nimerim unii blânzi.

Pentru a-i distrage atenția de la ieșirea noastra, am început să joc rolul unui câine, să văd cum ar reacționa ea dacă s-ar întâlni cu unul.

Și începem:

– Ce cauți singură pe aici, fetițo?

– Pleacă! Marş! Marş!

– Nu mi-e frică de tine, copil mic!  (spun eu)

– Nici mie nu mi-e frică de tine, cățelule!

– Cum să nu îți fie? Chiar acum aș putea să te mușc!

(ușor speriată)  – Te rog, fii bun, eu sunt bună și dacă sunt bună cu tine, trebuie să fii și tu bun cu mine!

 

Ce să mai zic, i-am simțit emoția din glas și cât de umană poate fi, de m-am emoționat și eu și am luat-o în brațe. Of, îngeraș mic, dulce și bun…

 

Roxalia – 3cu8

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s