Jurnalul meu

Ziua 1.

Buna! Sunt Roxalia si am 6 ani si 6 luni. Mi-a povestit mama recent ca acum vreo 2 ani, cand a postat ea pe Instagram o poza cu mine tinand doua gogosi colorate in mana a primit un comentariu de la stalkerul vietii ei. Comentariul era de genul “Saracul copil. Ce copilarie are!”

gogoasaroz

Nu prea am inteles ce a vrut sa zica, inca nu ma prind mereu la sarcasm sau ironie. Mama mi-a explicat frumos. Am inteles apoi ca oamenii judeca. Si nu orisicum, ci judeca exact cand habar nu au de nici macar un gram din povestea vietii celorlalti. Omul ala rautacios si frustrat nici nu stie prin ce a trecut mama cu mine, nu stie ca gogosile alea nici macar nu le-am mancat, ci doar am gustat din cea roz sa imi dau seama de gustul ei, nu stie ce inseamna sa ai un copil care nu pune gura pe zahar pana la 2 ani, si mai apoi sa descopere ca are alergie la cacao si alte 11 chestii, si ca de o groaza de timp nu stie ce e ala ambalaj.  Asa este. Nu mai stiu cum se aude sunetul deschiderii unui ambalaj.

Colegii mei de la scoala aud asta in fiecare zi. Eu doar privesc de la distanta. Imi scot din ghiozdan ciresele, morcovii…

 

Ziua 2.

Ieri mama a plans. Nu mai face fata, draga de ea. Sunt doar eu cu ea. Mereu am fost doar eu cu ea. Si vom fi asa pana la sfarsitul vietii. As vrea sa iti pot sterge lacrimile, mami. Pe cele din suflet.

Ieri trebuia sa ma duca la vaccin dupa scoala, dar a uitat. M-a dus cu viteza luminii direct la PCL unde avea treaba. Era foarte concentrata si se plimba dintr-o parte in alta cu o lista cu sute de coduri. Am fost luata de unchiul meu si dusa acasa la el. Ea a ramas sa termine ce avea de rezolvat. A venit acasa, s-a uitat pe programul pentru tabara medievala, si incerca sa calculeze cand nu mai fac vaccinuri, sa pot pleca in tabara. La un moment dat aud ca tipa: „Roxalia, vaccinul!” Dar era deja 7 jumatate, clinica se inchisese la 6. Vaccinul nr 9…

Ziua 3.

Trag aer in piept.  Azi dimineata m-am dus la urgente sa fac vaccinul nr 9.

Reiau. Mama a incercat sa faca totul ca la carte cu mine. M-a alaptat 1 an si 5 luni. A incercat din toate puterile sa ma tina departe de zahar. A reusit pana la 2 ani, dupa care, bunicii nu au reusit. M-au servit cu dulciuri de casa.

De la 2 ani pana la 4 ani mancam rareori dulciuri, dar o faceam. Imediata perioada, de la 4 la 6 a fost cea mai frumoasa. Eram independenta, mergeam la magazin, imi cumparam pufuleti, acadele si oua Kinder. Mmm… oua Kinder. Mi s-a facut dor de ele acum 3 luni. Am rugat-o pe mama sa imi cumpere unul doar sa il miros si sa iau jucaria. Nu a fost de acord. I-am promis ca nu imi va fi pofta. Mi l-a cumparat. L-am mirosit cam 5 secunde, m-am intristat un pic, am luat jucaria si am plecat. Dupa 2 ore inca l-am vazut pe masa din bucatarie. Erau cele 2 jumatati de ou de ciocolata care stateau pe ambalaj. Am rugat-o pe mama sa le manance. S-a conformat. Am facut chestia asta de vreo 3 ori, mama s-a ingrasat. Glumesc, e tot slaba, spre oroarea stalkerului ei. Daca nu v-ati dat seama, e femeie, normal. Mama mi-a si aratat-o. Seamana cu un bulldog din cauza falcilor joase. Mami a zis ca nu e frumos sa vorbesc asa despre ea. Am intrebat-o de ce ii ia apararea si de ce nu a dat-o pe mana politiei in momentul in care i-a spus mamei ca va intra cu masina in ea si ma va rapi pe mine. Mi-a explicat apoi despre frustrarile si sufletele otravite ale oamenilor, nu am inteles o boaba.

Ma intorc la treburile mele. Dupa perioada asta frumoasa in care mancam ce doream, dar cu limita, in octombrie 2016 am facut o alergie de toata frumusetea. Pardon, de toata uratenia. Nu vreau sa iti arat poze, jurnalule, caci te vei speria. Daca iti imaginezi 200 de placi tectonice rosii si umflate peste tot corpul unui om, iti imaginezi bine. M-am internat cu mami de urgenta. Mi-au pus branula aia urata. M-au luat pe mine cu „dam apa la fluturas pe aici”. Pe bune? Am plans. Si apoi a inceput nebunia. Tratamentul a fost cu hemisuccinat, adica cortizon. Si ce se intampla cand iei cortizon? Nu trebuie sa mananci sare. Primele 2 zile am avut regim stict. Mere, cartofi copti, orez, paine fara sare prajita. Alergia imi tot aparea, dispareau pete uriase, apareau altele. Se tot mutau. Mi-au scos merele. Eu am fost mai smechera si mi-am scos si cartofii si orezul ala bleah, fara niciun gust. O duceam din ce in ce mai bine doar cu paine prajita fara sare si apa. Corpul meu nu o ducea la fel de bine. Alergia inca era. Dupa 7 zile de stat in spital si bombardat corpul cu hemisuccinat, m-am refacut si m-am intors acasa.

Cea mai mare problema era ca nu stiam niciuna dintre noi ce a declansat alergia, pentru ca mancasem zilele acelea ce mancam eu de obicei. Dupa spital, regim strict + o luna tratament acasa cu Tamalis si Aerius, apoi a trebuit sa fac la sfarsitul lunii noiembrie un set de analize de sange cu niste denumiri super ciudate, ceva cu radio. Stai sa o intreb pe mama.

Nu era vorba de niciun radio, se numea activitatea diaminoxidazei. Am facut hematologia, electroforeza, biochimia, imunologia, parazitologia, alergologia si markeri boli infectioase. Adunand de la fiecare, in total erau 53 de chestii. Si ca sa vezi, nu am plans deloc cand mi-a luat sange. Pe bune iti zic ca nici mie nu imi venea sa cred, cum stateam pe scaun in brate la mama si nu am scos niciun sunet. Mi-au dat diploma de copil cuminte cu Sofia. Mama m-a recompensat, nu mai stiu cu ce.

Apoi am asteptat cuminti rezultatele, sa putem merge cu ele la noul meu doctor alergolog, sa imi faca testele de alergologie si pe maini. Dar rezultatele intarziau sa apara… Vine luna decembrie, aproape de Craciun, eram fara rezultate.  In tot timpul asta am evitat tot ce inseamna mancare procesata, semipreparate, oua. Am mancat cateva batoane cu cereale si ciocolata, nu imi aparea nimic. Evident, noi nici nu banuiam de la ce as putea fi alergica.

Ajunul Craciunului, mama si Alin stateau la masa. Mama ma roaga sa iau o lingura de guacamole. Imi spune ca avocado e fructul regelui si ca e foarte bun pentru corp. Iau o singura gura de avocado cu porumb si ceapa. Deschid frigiderul si spre uimirea mea vad un suc natural din fructe de padure. O intreb pe mama ce-i cu el, caci ea nu cumpara niciodata sucuri pentru acasa. Imi spune ca e pentru tiramisul cu fructe de padure. O rog sa imi dea macar o gura. Raspunsul ei a fost nu. O rog inca o data, Alin e si mai hotarat si imi spune NU, si ii trage o privire mamei sa ramana asa. Mama se uita la ochii mei de caprioara (stiam eu ca asta o sa mearga) si imi zice ce voiam sa aud: „Ok, dar o gura super mica!” Si chiar asa a si fost. Mi-a pus intr-o cescuta mica, un pic de suc pe fundul cescutei. Mmm, ce bun a fost.

Prima zi de Craciun.

Ora 5 dimineata internare la urgente. Facusem iar o forma urata de alergie. S-au chinuit sa imi puna branula 15 minute. Am plans cum n-am mai plans in viata mea. M-au intepat de zeci de ori, si nu din cauza ca nu mi se vedeau venele, ci din cauza branulei. Sange era peste tot, iar eu eram toata transpirata. Mama statea la capul meu, ma mangaia si imi vorbea dulce.

Am stat cu mama intr-un salon de te ia groaza in prima zi de Craciun. Noi doua. Ca intotdeauna. Ma uit la mama. Ma astept sa fie nervoasa, azi trebuia sa stam de Craciun cu toata familia si sa mergem in vizita la cineva. Nu este. Pare ca nici nu ii mai pasa ca ne aflam in spital de Craciun. Ori asta, ori simuleaza foarte bine nepasarea. Vine Alin, ne aduce laptopul lui cu alte filme scoase fata de cele din octombrie, imi aduce jucarii si mamei 2 reviste. Impropiu am spus ca a venit Alin. Caci nu stiu daca stiti, dar tatii si toti barbatii, in general, nu au voie sa intre in saloane. Nici macar de Craciun nu se fac exceptii. Asa ca a ramas la usa spitalului, a trimis lucrurile prin cineva. Mama nu citeste niciodata reviste, doar carti. Deschide una, se duce direct la sfarsitul ei, citeste ceva cu H. Inchide.

Iesim din spital a doua zi de Craciun la pranz, cu obligatia de a continua tratamentul prin branula, o data la 8 ore. Mama regreta ca nu am facut testele de alergologie inainte de a veni rezultatele. Daca stia ca va dura atat de mult, se schimba situatia…

In ianuarie, vin rezultatele de la sange, mergem sa imi fac testele pe maini. Mi-era teama de necunoscut. Nu stiam de cate ori ma va intepa pe maini. Au fost 50 de intepaturi. Mama mi-a dat exemplu, mai intai i-au facut testele ei, ca sa vad ca totul e in regula si nu are de ce sa imi fie frica. Am urmat eu, am rezistat, nu a fost chiar atat de rau.

Dupa 30 de minute, mama avea mainile albe cu un singur punct rosu. Eu aveam mainile rosii. Verdict la mine: 12 alergii – avocado, cacao, rosii, telina, soia, miere, propolis, capsuni, nuci, alune, fructe de padure, acarieni.

Pfff… cacao, a cazut cerul pe mine. Nu intelegeam cand s-a activat, pentru ca eu consumasem cacao intre octombrie si decembrie, si nu mi-au mai aparut pete. Iar in decembrie cand facusem alergia clar era de la avocado, sau poate de la gura aia mica de suc din fructe de padure. Sau combinatia dintre cele doua.

Mama se bucurase ca pot manca linistita oua, carne, branzeturi si ca nu am alergie la gluten sau lactoza. De atunci am renuntat la tot ce inseamna “a fi desfacut din ambalaj si consumat imediat”. Dar am avut facute la discretie ciocolata de casa din pudra de roscove, clatite, placinte cu branza la cuptor, placinte cu mar, cornulete, coliva, Raffaelo de casa, etc. Toate facute in casa. Dupa 3 luni mi s-a luat de toate astea.

Am devenit foarte responsabila si am grija de tot ce pun in gura. Niciodata nespalata pe maini. Niciodata lucruri noi fara sa o intreb pe mama. La after school la restaurant ei au lista mea de alergeni. Mi-au facut intr-o zi pizza, si mi-au spus ca nu au pus sos de rosii si nici semipreparate, ci doar pui. Mi-a fost teama sa incerc, am refuzat. Mi-am promis ca fac tot posibilul sa nu ajung a treia oara la spital.

De cate ori vad ceva ce imi este pofta, trag aer in piept si imi spun “nu mai vreau pentru a treia oara acolo”, si mi se ia de orice.

Ianuarie, februarie si martie am tinut un tratament cu Tamalis seara si Aerius dimineata zilnic. In aprilie am inceput un nou tratament: 10 vaccinuri pentru imunitate, facute unul la trei zile. Am ales zilele de marti si vineri pentru vaccin. Mi-am mutat gimnastica de marti pentru miercuri, pentru ca nu am voie sa fac efort in ziua cu vaccinul.

La primul vaccin a fost groaznic. Mi-a fost atat de teama, am plans 5 minute inainte de el si nu voiam sa cunosc durerea cauzata de vaccin. Mama ma tinea in brate si imi soptea incontinuu ca va fi bine. Mi l-a facut si am ramas surprinsa. Facusem atata zarva pentru o piscatura mica.

Urmatoarea tura, mi l-a facut rapid, nu am zis nimic, eram foarte calma. La al treilea vaccin, am intrat in cabinet, am inceput sa joc un Domino, doamna doctor a venit la mana mea, l-a facut si asta a fost tot. La urmatoarele 2, intram singura sa imi faca vaccinul, mama statea pe hol. Iar la ultimele deja eram la nivelul extrem, mama astepta in parcare, eu intram in clinica, urcam treptele, intram direct in cabinetul pentru tratament, imi facea vaccinul, ma intorceam in maxim 5 minute la masina. Mama mereu ma mirosea pe mana, sa simta mirosul de spirt si histamina. Prea ma miscam repede si nu intelegea cum de reuseam, credea ca as putea minti. Dar eu nu as face niciodata asta, nu as minti-o pe mamica mea. Cel putin cu ceva atat de serios, caci in rest…

2 luni voi face pauza, dupa care incep iar o serie de 10 vaccinuri. Dar m-am maturizat, stiu ca e spre binele meu, nimic nu ma mai sperie. Mama a citit in zeci de seri despre alergii, despre imunitate, despre tratamente, despre homeopatie, cand e cazul si cand nu. Spera ea ca a luat decizia corecta. Oarecum e o responsabilitate mare numai pe umerii ei. Degeaba s-ar sfatui cu oricine altcineva, ea e singura responsabila de sanatatea mea. A ales sa imi faca si 10 sedinte de terapie Bowen. Acolo m-am vindecat emotional.

 

Ziua 4. Inca un episod ce as vrea sa ti-l povestesc, jurnalule.

Pe la sfarsitul lui martie, am facut putin rosu in gat si am avut febra 39, timp de 4 zile. Mama nu voia sa ajung la antibiotic, si a incercat sa o stopeze altfel. Cand a vazut ca nu scade febra dupa cele 4 zile a apelat la medicul de familie, iar el mi-a dat Augmentin. Au fost cele mai crunte zile din viata mea in relatie cu mama. Niciodata nu am mai vazut-o sa clacheze atat de des. Si nici pe mine nu m-am vazut atat de stresata. Asta pentru ca nu voiam nici in ruptul capului sa iau Augmentinul. Eu care luam in trecut orice mi se dadea, de data asta pur si simplu nu puteam. Se ruga de mine 30 de minute pe ceas sa il iau ca sa ma fac bine. Il luam si il vomitam automat. Dupa o zi, am reusit sa ma calmez si sa il iau fara sa il dau jos. Corpul imi spunea ca ceva nu e in regula cu antibioticul asta. A patra zi dimineata, aveam pete pe coate. Mama a inceput sa planga instant, ea era cea care isi repeta acum intr-una “Nu, nu vom merge pentru a treia oara la spital”. (Noi cand zicem a treia oara la spital, ne referim spital + alergie, pentru ca eu am mai stat cu zilele la spital si din cauza bronsitelor si a unei enterocolite nasoale la 7 luni). A dat cateva telefoane, s-a mai calmat. Ea avea si o expozitie la Caex si presiunea era si mai mare. Nu stia cum sa se imparta, ce sa faca, ce decizii sa ia. Toata ziua s-a comportat extrem de bine cu mine, nu m-a mai certat, a scos Augmentinul si toate celelalte medicamente din program, am iesit la plimbare pe malul Bistritei, am vazut lebedele. Ea era senina, si stiam ca o sa fie bine. Spre seara s-a uitat pe corpul meu si a vazut ca singurele pete sunt tot cele de pe coate. Imi spune: “Scumpo, este posibil sa se fi declansat alergia de la stres. Erai atat de stresata cu luatul antibioticului si cu faptul ca te obligam sa il iei desi nu iti doreai, incat ti-au aparut cateva pete.” Ne-am culcat linistite amandoua.

A doua zi dimineata eram full de pete. Nu, nu era de la stres. Acum sincer, nu stiu daca saraca mama a mai plans sau nu cand m-a vazut, dar sigur la ora 10 era la Bowen cu mine sa imi faca terapia. Dupa 10 minute de terapie, febra a scazut de tot. Direct de acolo am mers la doctorul meu alergolog. Am depistat misterul: niciodata, dar niciodata nu se da Augmentin persoanelor cu teren alergic. Si nici nu exista sa apara urticarie gigantica de la stres. Acum ca stiam care era cauza, nu am intrat la regim strict si nici la cortizon, am continuat sa mananc ce mancam eu de obicei in ultimul timp si stiam ca urticaria vine in avalansa cu pete noi in fiecare zi timp de 4-5-6 zile. Depinde. Am continuat tratamentul cu Aerius si Zyrtec picaturi si totul a fost bine, nu mai eram panicate.

De atunci nu am mai facut alergie. Mama crede ca nu la tot ce mi-a iesit pe mana la teste sunt alergica. Ei i-a iesit la 13 ani ca e alergica la nuci, si acum la fel i-a iesit. Iar ea mananca nuci la greu si nu i se intampla nimic. Posibil ca nu la toti cei 12 alergeni sa mi se declanseze urticaria aia urata. Dar nici nu vreau sa risc acum. Mai fac o tura de vaccinuri in august si septembrie, si apoi mama mi-a promis, ca pot incerca de ziua mea o gura de ciocolata sa vedem ce se intampla. Pana atunci ar trebui sa ma desensibilizez la o parte dintre ele. Cine stie care parte… Dar ce-i drept nici nu-mi pasa de avocado. Il urasc! Si la gust si pentru faptul ca m-a bagat in spital. Nu stiu de ce tot il lauda mama, si consuma vreo 20 de avocado pe saptamana. Cand o vad ca mananca… bleeeah… fug la 10 metri de ea.

Daca totul e bine, in toamna voi manca 2 GOGOSI ROZ si ii voi transmite acelei femei urmatorul mesaj: “Asta e o copilarie fericita pentru mine! Sa stiu ca pot manca, cu limita, orice imi doresc fara sa imi fac mie rau! Noua, copiilor, ne este greu sa ne abtinem de la dulciuri sau de la orice altceva ce ne face cu ochiul. De ce ai judecat atunci? Ce stii tu despre copilariile fericite? De obicei, cand ai o copilarie fericita nu ajungi un adult atat de rautacios cum ai ajuns tu astazi. Dar zi-mi si tu mie, tu ai o viata fericita? Oamenii cu viata fericita nu isi fac conturi false si nici nu trimit comentarii rautacioase sub anonimat, pentru ca au nevoie de cat mai mult timp la dispozitie pentru a-si trai vietile frumoase. As putea sa iti zic si tie „Saraca femeie! Ce viata ai..” , dar nu o fac, cine stie ce viata chinuita ai.

#StopBullying #MakeItStop #DontForgetAboutKarma

 

P.S. Saptamana aceasta am mancat pufuleti si biscuiti cu merisoare dintr-un ambalaj. Nu am patit nimic! Yeey!

P.P.S. Trebuie sa stiti ca eu fiind asa de mica, nu scriu corect si nici nu imi merg degetele atat de repede pe tastatura, m-a ajutat mama in procent de 100%. :)) Niste pagini reale din jurnalul meu arata asa:

jurnalulmeu

 

 

Anunțuri

4 gânduri despre „Jurnalul meu

  1. Draga Roxana,am citit cu lacrimi in ochi articolul!Doamne cat ma regasesc…!La varsta de 7 ani a inceput totul:Ieseam afara si stranutam,imi facea rau aerul de primavara,plin de polen de la flori,imi facea rau iarba,imi facea rau aerul care intra in casa!Am fost diagnosticata cu alergie la praf,puf si polen,dar cea mai agresiva forma la polen!Am facut timp de 5 ani vaccinuri,am luat antistaminice cu pumnul,in 2010 am intrat in soc anafilactic de la niste flori de camp,in 2015 insarcinata fiind,stranutam de ma busea sangele pe nas,iar acum alaptez de 1 an si 10 luni,am descoperit si eu Zirtec-ul ca e ok sa-l iau chiar daca alaptez,in prima saptamana mi se schimbase viata,puteam iesi afara fara sa stranut,dar de 2 zile nu isi mai face efectul nici macar Zirtecul si mi-a iesit pe piept o” frumoasa” forma de alergie de ziceai ca sunt batuta cu urzica!Nici nu am cuvinte sa exprim toata furia mea pe alergii….Tu esti un exemplu de femeie,mama,om!Te urmaresc de multi ani,dinainte sa am si eu fetita!Multa sanatate Roxaliei!

    Apreciază

  2. Multumesc frumos, Cezara! Sănătate multă! Poate în viitor se vor găsi mai multe soluții pentru alergiile astea. Trăiesc cu această speranță…

    Apreciază

  3. Buna, Roxana,

    Iti recomand dr Pavel Chirila din Bucuresti, de la Clinica Naturalia. Am stat vreo 10 ani pe antibiotice (de la 3 la 14) pt o infectie cu e.coli si el m-a tratat in cateva luni cu produsele naturiste realizate de el si sotia lui. Sotia lui era foarte buna pe alergii si veneau o multime de copii la ea pt tratament. Din pacate, ea a murit, insa cu siguranta te va ajuta dl doctor. Cand cineva din familia mea are o problema de sanatate apelam la el de fiecare data.

    Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s