Jurnalul meu

Ziua 1.

Buna! Sunt Roxalia si am 6 ani si 6 luni. Mi-a povestit mama recent ca acum vreo 2 ani, cand a postat ea pe Instagram o poza cu mine tinand doua gogosi colorate in mana a primit un comentariu de la stalkerul vietii ei. Comentariul era de genul “Saracul copil. Ce copilarie are!”

gogoasaroz

Nu prea am inteles ce a vrut sa zica, inca nu ma prind mereu la sarcasm sau ironie. Mama mi-a explicat frumos. Am inteles apoi ca oamenii judeca. Si nu orisicum, ci judeca exact cand habar nu au de nici macar un gram din povestea vietii celorlalti. Omul ala rautacios si frustrat nici nu stie prin ce a trecut mama cu mine, nu stie ca gogosile alea nici macar nu le-am mancat, ci doar am gustat din cea roz sa imi dau seama de gustul ei, nu stie ce inseamna sa ai un copil care nu pune gura pe zahar pana la 2 ani, si mai apoi sa descopere ca are alergie la cacao si alte 11 chestii, si ca de o groaza de timp nu stie ce e ala ambalaj.  Asa este. Nu mai stiu cum se aude sunetul deschiderii unui ambalaj.

Colegii mei de la scoala aud asta in fiecare zi. Eu doar privesc de la distanta. Imi scot din ghiozdan ciresele, morcovii…

 

Ziua 2.

Ieri mama a plans. Nu mai face fata, draga de ea. Sunt doar eu cu ea. Mereu am fost doar eu cu ea. Si vom fi asa pana la sfarsitul vietii. As vrea sa iti pot sterge lacrimile, mami. Pe cele din suflet.

Ieri trebuia sa ma duca la vaccin dupa scoala, dar a uitat. M-a dus cu viteza luminii direct la PCL unde avea treaba. Era foarte concentrata si se plimba dintr-o parte in alta cu o lista cu sute de coduri. Am fost luata de unchiul meu si dusa acasa la el. Ea a ramas sa termine ce avea de rezolvat. A venit acasa, s-a uitat pe programul pentru tabara medievala, si incerca sa calculeze cand nu mai fac vaccinuri, sa pot pleca in tabara. La un moment dat aud ca tipa: „Roxalia, vaccinul!” Dar era deja 7 jumatate, clinica se inchisese la 6. Vaccinul nr 9…

Ziua 3.

Trag aer in piept.  Azi dimineata m-am dus la urgente sa fac vaccinul nr 9.

Reiau. Mama a incercat sa faca totul ca la carte cu mine. M-a alaptat 1 an si 5 luni. A incercat din toate puterile sa ma tina departe de zahar. A reusit pana la 2 ani, dupa care, bunicii nu au reusit. M-au servit cu dulciuri de casa.

De la 2 ani pana la 4 ani mancam rareori dulciuri, dar o faceam. Imediata perioada, de la 4 la 6 a fost cea mai frumoasa. Eram independenta, mergeam la magazin, imi cumparam pufuleti, acadele si oua Kinder. Mmm… oua Kinder. Mi s-a facut dor de ele acum 3 luni. Am rugat-o pe mama sa imi cumpere unul doar sa il miros si sa iau jucaria. Nu a fost de acord. I-am promis ca nu imi va fi pofta. Mi l-a cumparat. L-am mirosit cam 5 secunde, m-am intristat un pic, am luat jucaria si am plecat. Dupa 2 ore inca l-am vazut pe masa din bucatarie. Erau cele 2 jumatati de ou de ciocolata care stateau pe ambalaj. Am rugat-o pe mama sa le manance. S-a conformat. Am facut chestia asta de vreo 3 ori, mama s-a ingrasat. Glumesc, e tot slaba, spre oroarea stalkerului ei. Daca nu v-ati dat seama, e femeie, normal. Mama mi-a si aratat-o. Seamana cu un bulldog din cauza falcilor joase. Mami a zis ca nu e frumos sa vorbesc asa despre ea. Am intrebat-o de ce ii ia apararea si de ce nu a dat-o pe mana politiei in momentul in care i-a spus mamei ca va intra cu masina in ea si ma va rapi pe mine. Mi-a explicat apoi despre frustrarile si sufletele otravite ale oamenilor, nu am inteles o boaba.

Ma intorc la treburile mele. Dupa perioada asta frumoasa in care mancam ce doream, dar cu limita, in octombrie 2016 am facut o alergie de toata frumusetea. Pardon, de toata uratenia. Nu vreau sa iti arat poze, jurnalule, caci te vei speria. Daca iti imaginezi 200 de placi tectonice rosii si umflate peste tot corpul unui om, iti imaginezi bine. M-am internat cu mami de urgenta. Mi-au pus branula aia urata. M-au luat pe mine cu „dam apa la fluturas pe aici”. Pe bune? Am plans. Si apoi a inceput nebunia. Tratamentul a fost cu hemisuccinat, adica cortizon. Si ce se intampla cand iei cortizon? Nu trebuie sa mananci sare. Primele 2 zile am avut regim stict. Mere, cartofi copti, orez, paine fara sare prajita. Alergia imi tot aparea, dispareau pete uriase, apareau altele. Se tot mutau. Mi-au scos merele. Eu am fost mai smechera si mi-am scos si cartofii si orezul ala bleah, fara niciun gust. O duceam din ce in ce mai bine doar cu paine prajita fara sare si apa. Corpul meu nu o ducea la fel de bine. Alergia inca era. Dupa 7 zile de stat in spital si bombardat corpul cu hemisuccinat, m-am refacut si m-am intors acasa.

Cea mai mare problema era ca nu stiam niciuna dintre noi ce a declansat alergia, pentru ca mancasem zilele acelea ce mancam eu de obicei. Dupa spital, regim strict + o luna tratament acasa cu Tamalis si Aerius, apoi a trebuit sa fac la sfarsitul lunii noiembrie un set de analize de sange cu niste denumiri super ciudate, ceva cu radio. Stai sa o intreb pe mama.

Nu era vorba de niciun radio, se numea activitatea diaminoxidazei. Am facut hematologia, electroforeza, biochimia, imunologia, parazitologia, alergologia si markeri boli infectioase. Adunand de la fiecare, in total erau 53 de chestii. Si ca sa vezi, nu am plans deloc cand mi-a luat sange. Pe bune iti zic ca nici mie nu imi venea sa cred, cum stateam pe scaun in brate la mama si nu am scos niciun sunet. Mi-au dat diploma de copil cuminte cu Sofia. Mama m-a recompensat, nu mai stiu cu ce.

Apoi am asteptat cuminti rezultatele, sa putem merge cu ele la noul meu doctor alergolog, sa imi faca testele de alergologie si pe maini. Dar rezultatele intarziau sa apara… Vine luna decembrie, aproape de Craciun, eram fara rezultate.  In tot timpul asta am evitat tot ce inseamna mancare procesata, semipreparate, oua. Am mancat cateva batoane cu cereale si ciocolata, nu imi aparea nimic. Evident, noi nici nu banuiam de la ce as putea fi alergica.

Ajunul Craciunului, mama si Alin stateau la masa. Mama ma roaga sa iau o lingura de guacamole. Imi spune ca avocado e fructul regelui si ca e foarte bun pentru corp. Iau o singura gura de avocado cu porumb si ceapa. Deschid frigiderul si spre uimirea mea vad un suc natural din fructe de padure. O intreb pe mama ce-i cu el, caci ea nu cumpara niciodata sucuri pentru acasa. Imi spune ca e pentru tiramisul cu fructe de padure. O rog sa imi dea macar o gura. Raspunsul ei a fost nu. O rog inca o data, Alin e si mai hotarat si imi spune NU, si ii trage o privire mamei sa ramana asa. Mama se uita la ochii mei de caprioara (stiam eu ca asta o sa mearga) si imi zice ce voiam sa aud: „Ok, dar o gura super mica!” Si chiar asa a si fost. Mi-a pus intr-o cescuta mica, un pic de suc pe fundul cescutei. Mmm, ce bun a fost.

Prima zi de Craciun.

Ora 5 dimineata internare la urgente. Facusem iar o forma urata de alergie. S-au chinuit sa imi puna branula 15 minute. Am plans cum n-am mai plans in viata mea. M-au intepat de zeci de ori, si nu din cauza ca nu mi se vedeau venele, ci din cauza branulei. Sange era peste tot, iar eu eram toata transpirata. Mama statea la capul meu, ma mangaia si imi vorbea dulce.

Am stat cu mama intr-un salon de te ia groaza in prima zi de Craciun. Noi doua. Ca intotdeauna. Ma uit la mama. Ma astept sa fie nervoasa, azi trebuia sa stam de Craciun cu toata familia si sa mergem in vizita la cineva. Nu este. Pare ca nici nu ii mai pasa ca ne aflam in spital de Craciun. Ori asta, ori simuleaza foarte bine nepasarea. Vine Alin, ne aduce laptopul lui cu alte filme scoase fata de cele din octombrie, imi aduce jucarii si mamei 2 reviste. Impropiu am spus ca a venit Alin. Caci nu stiu daca stiti, dar tatii si toti barbatii, in general, nu au voie sa intre in saloane. Nici macar de Craciun nu se fac exceptii. Asa ca a ramas la usa spitalului, a trimis lucrurile prin cineva. Mama nu citeste niciodata reviste, doar carti. Deschide una, se duce direct la sfarsitul ei, citeste ceva cu H. Inchide.

Iesim din spital a doua zi de Craciun la pranz, cu obligatia de a continua tratamentul prin branula, o data la 8 ore. Mama regreta ca nu am facut testele de alergologie inainte de a veni rezultatele. Daca stia ca va dura atat de mult, se schimba situatia…

In ianuarie, vin rezultatele de la sange, mergem sa imi fac testele pe maini. Mi-era teama de necunoscut. Nu stiam de cate ori ma va intepa pe maini. Au fost 50 de intepaturi. Mama mi-a dat exemplu, mai intai i-au facut testele ei, ca sa vad ca totul e in regula si nu are de ce sa imi fie frica. Am urmat eu, am rezistat, nu a fost chiar atat de rau.

Dupa 30 de minute, mama avea mainile albe cu un singur punct rosu. Eu aveam mainile rosii. Verdict la mine: 12 alergii – avocado, cacao, rosii, telina, soia, miere, propolis, capsuni, nuci, alune, fructe de padure, acarieni.

Pfff… cacao, a cazut cerul pe mine. Nu intelegeam cand s-a activat, pentru ca eu consumasem cacao intre octombrie si decembrie, si nu mi-au mai aparut pete. Iar in decembrie cand facusem alergia clar era de la avocado, sau poate de la gura aia mica de suc din fructe de padure. Sau combinatia dintre cele doua.

Mama se bucurase ca pot manca linistita oua, carne, branzeturi si ca nu am alergie la gluten sau lactoza. De atunci am renuntat la tot ce inseamna “a fi desfacut din ambalaj si consumat imediat”. Dar am avut facute la discretie ciocolata de casa din pudra de roscove, clatite, placinte cu branza la cuptor, placinte cu mar, cornulete, coliva, Raffaelo de casa, etc. Toate facute in casa. Dupa 3 luni mi s-a luat de toate astea.

Am devenit foarte responsabila si am grija de tot ce pun in gura. Niciodata nespalata pe maini. Niciodata lucruri noi fara sa o intreb pe mama. La after school la restaurant ei au lista mea de alergeni. Mi-au facut intr-o zi pizza, si mi-au spus ca nu au pus sos de rosii si nici semipreparate, ci doar pui. Mi-a fost teama sa incerc, am refuzat. Mi-am promis ca fac tot posibilul sa nu ajung a treia oara la spital.

De cate ori vad ceva ce imi este pofta, trag aer in piept si imi spun “nu mai vreau pentru a treia oara acolo”, si mi se ia de orice.

Ianuarie, februarie si martie am tinut un tratament cu Tamalis seara si Aerius dimineata zilnic. In aprilie am inceput un nou tratament: 10 vaccinuri pentru imunitate, facute unul la trei zile. Am ales zilele de marti si vineri pentru vaccin. Mi-am mutat gimnastica de marti pentru miercuri, pentru ca nu am voie sa fac efort in ziua cu vaccinul.

La primul vaccin a fost groaznic. Mi-a fost atat de teama, am plans 5 minute inainte de el si nu voiam sa cunosc durerea cauzata de vaccin. Mama ma tinea in brate si imi soptea incontinuu ca va fi bine. Mi l-a facut si am ramas surprinsa. Facusem atata zarva pentru o piscatura mica.

Urmatoarea tura, mi l-a facut rapid, nu am zis nimic, eram foarte calma. La al treilea vaccin, am intrat in cabinet, am inceput sa joc un Domino, doamna doctor a venit la mana mea, l-a facut si asta a fost tot. La urmatoarele 2, intram singura sa imi faca vaccinul, mama statea pe hol. Iar la ultimele deja eram la nivelul extrem, mama astepta in parcare, eu intram in clinica, urcam treptele, intram direct in cabinetul pentru tratament, imi facea vaccinul, ma intorceam in maxim 5 minute la masina. Mama mereu ma mirosea pe mana, sa simta mirosul de spirt si histamina. Prea ma miscam repede si nu intelegea cum de reuseam, credea ca as putea minti. Dar eu nu as face niciodata asta, nu as minti-o pe mamica mea. Cel putin cu ceva atat de serios, caci in rest…

2 luni voi face pauza, dupa care incep iar o serie de 10 vaccinuri. Dar m-am maturizat, stiu ca e spre binele meu, nimic nu ma mai sperie. Mama a citit in zeci de seri despre alergii, despre imunitate, despre tratamente, despre homeopatie, cand e cazul si cand nu. Spera ea ca a luat decizia corecta. Oarecum e o responsabilitate mare numai pe umerii ei. Degeaba s-ar sfatui cu oricine altcineva, ea e singura responsabila de sanatatea mea. A ales sa imi faca si 10 sedinte de terapie Bowen. Acolo m-am vindecat emotional.

 

Ziua 4. Inca un episod ce as vrea sa ti-l povestesc, jurnalule.

Pe la sfarsitul lui martie, am facut putin rosu in gat si am avut febra 39, timp de 4 zile. Mama nu voia sa ajung la antibiotic, si a incercat sa o stopeze altfel. Cand a vazut ca nu scade febra dupa cele 4 zile a apelat la medicul de familie, iar el mi-a dat Augmentin. Au fost cele mai crunte zile din viata mea in relatie cu mama. Niciodata nu am mai vazut-o sa clacheze atat de des. Si nici pe mine nu m-am vazut atat de stresata. Asta pentru ca nu voiam nici in ruptul capului sa iau Augmentinul. Eu care luam in trecut orice mi se dadea, de data asta pur si simplu nu puteam. Se ruga de mine 30 de minute pe ceas sa il iau ca sa ma fac bine. Il luam si il vomitam automat. Dupa o zi, am reusit sa ma calmez si sa il iau fara sa il dau jos. Corpul imi spunea ca ceva nu e in regula cu antibioticul asta. A patra zi dimineata, aveam pete pe coate. Mama a inceput sa planga instant, ea era cea care isi repeta acum intr-una “Nu, nu vom merge pentru a treia oara la spital”. (Noi cand zicem a treia oara la spital, ne referim spital + alergie, pentru ca eu am mai stat cu zilele la spital si din cauza bronsitelor si a unei enterocolite nasoale la 7 luni). A dat cateva telefoane, s-a mai calmat. Ea avea si o expozitie la Caex si presiunea era si mai mare. Nu stia cum sa se imparta, ce sa faca, ce decizii sa ia. Toata ziua s-a comportat extrem de bine cu mine, nu m-a mai certat, a scos Augmentinul si toate celelalte medicamente din program, am iesit la plimbare pe malul Bistritei, am vazut lebedele. Ea era senina, si stiam ca o sa fie bine. Spre seara s-a uitat pe corpul meu si a vazut ca singurele pete sunt tot cele de pe coate. Imi spune: “Scumpo, este posibil sa se fi declansat alergia de la stres. Erai atat de stresata cu luatul antibioticului si cu faptul ca te obligam sa il iei desi nu iti doreai, incat ti-au aparut cateva pete.” Ne-am culcat linistite amandoua.

A doua zi dimineata eram full de pete. Nu, nu era de la stres. Acum sincer, nu stiu daca saraca mama a mai plans sau nu cand m-a vazut, dar sigur la ora 10 era la Bowen cu mine sa imi faca terapia. Dupa 10 minute de terapie, febra a scazut de tot. Direct de acolo am mers la doctorul meu alergolog. Am depistat misterul: niciodata, dar niciodata nu se da Augmentin persoanelor cu teren alergic. Si nici nu exista sa apara urticarie gigantica de la stres. Acum ca stiam care era cauza, nu am intrat la regim strict si nici la cortizon, am continuat sa mananc ce mancam eu de obicei in ultimul timp si stiam ca urticaria vine in avalansa cu pete noi in fiecare zi timp de 4-5-6 zile. Depinde. Am continuat tratamentul cu Aerius si Zyrtec picaturi si totul a fost bine, nu mai eram panicate.

De atunci nu am mai facut alergie. Mama crede ca nu la tot ce mi-a iesit pe mana la teste sunt alergica. Ei i-a iesit la 13 ani ca e alergica la nuci, si acum la fel i-a iesit. Iar ea mananca nuci la greu si nu i se intampla nimic. Posibil ca nu la toti cei 12 alergeni sa mi se declanseze urticaria aia urata. Dar nici nu vreau sa risc acum. Mai fac o tura de vaccinuri in august si septembrie, si apoi mama mi-a promis, ca pot incerca de ziua mea o gura de ciocolata sa vedem ce se intampla. Pana atunci ar trebui sa ma desensibilizez la o parte dintre ele. Cine stie care parte… Dar ce-i drept nici nu-mi pasa de avocado. Il urasc! Si la gust si pentru faptul ca m-a bagat in spital. Nu stiu de ce tot il lauda mama, si consuma vreo 20 de avocado pe saptamana. Cand o vad ca mananca… bleeeah… fug la 10 metri de ea.

Daca totul e bine, in toamna voi manca 2 GOGOSI ROZ si ii voi transmite acelei femei urmatorul mesaj: “Asta e o copilarie fericita pentru mine! Sa stiu ca pot manca, cu limita, orice imi doresc fara sa imi fac mie rau! Noua, copiilor, ne este greu sa ne abtinem de la dulciuri sau de la orice altceva ce ne face cu ochiul. De ce ai judecat atunci? Ce stii tu despre copilariile fericite? De obicei, cand ai o copilarie fericita nu ajungi un adult atat de rautacios cum ai ajuns tu astazi. Dar zi-mi si tu mie, tu ai o viata fericita? Oamenii cu viata fericita nu isi fac conturi false si nici nu trimit comentarii rautacioase sub anonimat, pentru ca au nevoie de cat mai mult timp la dispozitie pentru a-si trai vietile frumoase. As putea sa iti zic si tie „Saraca femeie! Ce viata ai..” , dar nu o fac, cine stie ce viata chinuita ai.

#StopBullying #MakeItStop #DontForgetAboutKarma

 

P.S. Saptamana aceasta am mancat pufuleti si biscuiti cu merisoare dintr-un ambalaj. Nu am patit nimic! Yeey!

P.P.S. Trebuie sa stiti ca eu fiind asa de mica, nu scriu corect si nici nu imi merg degetele atat de repede pe tastatura, m-a ajutat mama in procent de 100%. :)) Niste pagini reale din jurnalul meu arata asa:

jurnalulmeu

 

 

Do celebrate

Ați ajuns aici de pe Instagram? Dacă da, ați ajuns unde trebuie. Dacă nu, trebuie să vă explic ce și cum.

Spuneam astăzi pe Instagram că a început să îmi placă să câștig în luna Martie (și în alte luni, desigur) concursuri pe baza creativității mele. Și câștig chiar multe. Și nu că aș fi eu maxim de creativă, dar cred că iau cerințele mai în serios față de cum o fac alții. Plus că pun multă pasiune. :)) Am pus o dată atât de multă pasiune într-un concurs care, culmea, era cu tragere la sorți, încât l-am câștigat și pe ăla. :))) Chiar am scris despre el aici.

Bun. Am rămas la faptul că îmi place să le câștig în luna Martie, deoarece atunci se organizează multe concursuri de Ziua Mamei, și le ador pe astea!  Și le ochiesc mai ales pe cele cu juriu… particip și la cele cu trageri la sorți care nu au cerința de like & share (pentru că îmi prefer wall-ul profilului meu cât mai aerisit), dar rar. :)))

Draga de Deea, mă menționează la un concurs organizat de Pandora, și mă întreabă dacă nu vreau să particip. După ce îi răspund ei că „Partikip”, m-am apucat de treabă și am început să „rezolv” cerințele lor. Cerințe care sunau așa: Ai multe roluri în viață (mamă, soție, femeie de afaceri) și puțin timp, dar de 8 martie fiecare mamă ar trebui să se simtă unică! Până pe 12 martie, te provocăm să îți petreci ziua cu mama / copilul tău și să ne arăți în imagini cum sărbătorești legătura unică dintre voi făcând împreună ceva extraordinar, neconvențional. Menționează ce bijuterie PANDORA din Colecția Ziua Mamei 2017 reprezintă cel mai bine relația voastră. Încarcă fotografia într-un comentariu la această postare și nu uita să etichetezi mama/copilul! Folosește hashtag-urile #DOCelebrate #DOMothersDay. Mult succes!

Cum am scris și pe Instagram, mi-ar fi fost greu să mă înscriu la concurs doar cu o poză și să mă abțin să nu scriu eu și câteva rânduri despre legătura dintre mine și fiica mea. Și pentru că datorită acestor rânduri am fost clasată în top, ar fi ok să râmână scrise și aici ca amintire, în caz că postarea de la ei de pe pagină se va pierde.

Și avem așa:

Nu știu cât de mult aș putea reda în imagini legătura unică dintre mine și fiica mea pe cât aș putea să o fac în scris. Aș scrie pagini întregi despre asta. Ah, stați așa! Deja am făcut-o. :)) Blogul mă ajută să aștern toate sentimentele care ies la suprafață. Se petrec atât de multe lucruri extraordinare săptămână de săptămână, încât trebuie neapărat să mi le notez, căci le-aș uita în timp.  Fiica mea mi-a dăruit un nou început, privirea ei naște în mine o vâlvătaie de nedescris de fiecare dată. Mi-am dorit mult o fetiță cuminte foc care să stea exact unde o pui… dar m-am ales cu o ființă imprevizibilă, curajoasă, spontană, uimitoare și absolut unică. O iubesc. În clipa asta. Fix așa cum este ea, cu toate fațetele ei. Și o iubesc la fel de mult ca atunci când am privit-o pentru prima oară, sau când a făcut primii pași spre mine la 10 luni, sau când a sărit într-o apă adâncă și a trebuit să sar dupa ea îmbrăcată, ca atunci când iese la iveală competitivitatea din ea și vrea să fie mai bună decât mine la călărie și acrobații, ca atunci când îmi promite cu lacrimi în ochi că nu va mai face nicio obrăznicie, deși știu că o va mai face. Sigur o va mai face.

Nu știu cât de neconvenționale au fost lucrurile pe care le-am făcut săptămâna asta, dar știu că ne-am jucat, am explorat locuri noi, am cântat și am dansat nebunește. Da, nebunește, căci e o super nebunie când stăm împreună, ne exasperăm una pe cealaltă… dar ce mai contează? Facem parte una din cealaltă pentru totdeauna. Roxalia este ca un caleidoscop, are câte puțin din fiecare generație de femei și încă nșpe sute de laturi în plus. Se schimba întruna, dar niciodată nu e altfel decât fascinantă… pentru că de fiecare data este EA. Și mă completează, o simt ca pe o extensie a vieții mele.

Bette Davis a spus la un moment dat că una dintre ironiile statutului de mamă este că te bucuri de copiii tăi un număr limitat de ani, dupa care îi vezi rar. Ai arareori vești de la ei, dar puterea pe care o are un copil asupra mamei durează o viață întreagă.  Mama și fiica sunt legate pe vecie, durerea și bucuria uneia prind viață în inima celeilalte… de aceea bijuteria care va reprezenta cel mai bine relația noastră este “Inimi mamă și fiică – You are always in my heart.”  

Iar premiul a ajuns astăzi. <3 

Pandora

Tendințe din social media

Aș fi putut pune titlul „The herd effect”, doar că această postare nu se vrea a fi una răutăcioasă. Îmi doream de mult să încep să o scriu, dar mereu am amânat. Și dacă tot suntem într-un an nou, este momentul să fac prima notiță (acest post va fi actualizat destul de des în viitor).

Voi scrie pentru amuzamentul fiicei mele și pentru cel al copiilor voștri. Cred că se vor distra un pic pe seama generației noastre când vor împlini ei 16-18 de ani. Peste 10 ani cu siguranță vor fi alte fenomene și tendinte în online, care se vor schimba și ele mereu și mereu, și mi-ar plăcea să rămână undeva scris ce fenomene au trecut pe lângă noi în ultimii ani, dar și în următorii.

Voi da doar câteva exemple de tendințe/fenomene din social media din trecut, iar de acum înainte tot ce trăim în prezent va fi scris aici. Voi pune data de începere, explicația, durata.

Și pentru a vă explica mai bine la ce mă refer:  Ideea sub care apare fenomenul pe internet poate lua forma unui videoclip, hashtag, o imagine sau doar un cuvânt sau o frază/expresie, poate chiar și o frază în care un cuvânt este scris și pronunțat intenționat greșit. Tendințele se pot răspândi de la o persoană la altă persoană prin intermediul rețelelor sociale, blogurilor, direct prin email/whatsapp/etc, știri, sau alte servicii de internet. Fenomenul poate stagna sau poate evolua peste timp, prin comentarii, imitații, parodii, sau prin încorporarea sa în știri. Ele pot evolua foarte repede, uneori ajungând să fie populare pe plan mondial pe internet și să dispară în câteva zile.

Tot ce vă amintiți, tot ce vreți să adăugați la postare, îmi puteți scrie în secțiunea de comentarii. Poate strângem aici cele mai multe expresii, acțiuni ale noastre/lor din ultimii 7 ani.

Exemple din trecut:

⇓”Pentru că… (automobile)”. Startul s-a dat de la un fan Paul Walker în decembrie 2013. Majoritatea l-am folosit în propriile noastre exemple. Deși nu sunt deloc fan al efectului de turmă, posibil să fi mers și eu cu turma aici folosind această expresie de 2-3 ori. Măcar nu am folosit-o în exces. Tendința a durat printre noi câteva luni bune. Acum, în februarie 2017, nu se mai simte deloc.

⇔”Ori suntem…, ori nu mai suntem.” A pornit de la Perversu’ de pe Tg. Ocna prin 2010. A fost nebunie cu replica asta, nu doar oamenii de rând au folosit-o, ci și anumite firme creându-și slogane abordând această expresie. De tot nu s-a dus această tendință. De exemplu, ziarul Gândul a folosit-o pe 21.09.2016 într-un titlu de articol.

⇓”Nu știu de astea”, „Toate …. să apeleze la mine”. Cele două replici au pornit de la Ciprian Apostoaiei în urma unui interviu, la începutul lui 2010. A fost o perioadă în care abia te abțineai în cazul în care un răspuns de al tău ar fi fost „Nu știu”, să nu îl zici cu accentul lui. A durat mult tendința, dar acum nu se mai simte.

⇓”Asta înseamnă să fii mafiot!” Totul a pornit de la un interviu luat lui Giovanni Becali, în noiembrie 2010. Nu cred că expresia a devenit virală de atunci, cred că mai încoace, dar nu știu să zic exact. :))

⇓”Harlem Shake”. Provocarea a început la sfârșitul lui februarie 2013, dar nu a ținut mai mult de 2-3 luni. A apărut în urma postării a unui clip pe YouTube care a obținut un număr mare de vizualizări. Video-ul original postat în data de 2 februarie 2013, a fost filmat de 5 tineri australieni, și a adunat într-o singură săptămână 2,7 mln. de vizualizări, iar pe data de 18 februarie, avea deja 11 milioane. „Esența dansulului constă în aceea că în partea introductivă, primele 14-15 secunde, dansează un singur om care poartă o pălărie (de obicei, o cască), în același timp alte persoane sunt implicate în activități de rutină, după care, videoclipul e întrerupt preț de fracțiune de secundă, iar când revine, toți oamenii în costume de dans sau aproape goi, fac mișcări haotice, luând poziții neobișnuite sau făcând mișcări erotice. Videoul durează de obicei 30-35 de secunde. Acompanierea muzicală, constituie un pasaj din single-ul „Harlem Shake”, a muzicianului american Baauer.” (Sursa Wiki)

⇓ „Ice Bucket Challenge”. Campania americana care a început în august 2014 era dedicată ajutorării celor suferinzi de scleroză laterală amiotrofica. Participanții erau provocați să își verse pe cap un vas cu apă la temperatură scăzută (amestecată cu gheață), după care trebuiau să doneze în 24 de ore o sumă de bani. Sună totul bine, dar în România, nu știu câți dintre cei care s-au filmat au și donat. Mulți au făcut filmulețul doar de fun, iar pentru alții nu a fost decât un motiv de a ieși în evidență pentru a capta atenția celor din jur. În România a durat totul maxim o lună. Am impresia că în America s-a făcut și în august 2015/2016, dar filmulețele nu au fost chiar atât de virale ca-n 2014.

⇓ „Ziua Izabelei”. Totul a pornit din neatenția unei puștoaice în ianuarie 2015, și-a creat un event pentru ziua ei de naștere pe Facebook, nu l-a restricționat deloc, a trimis mii de invitații fără să își dea seama și uite așa s-a trezit cu aproximativ 60.000 de persoane care au dat attend. Sute de poze prelucrate și foarte amuzante au împânzit internetul, totul pentru ca Izabela să aibă parte de o aniversare unică. Fenomenul a luat o amploare imensă, dar nu a durat mai mult de 2-3 săptămâni.

⇓”Cristiii, bă, Cristi! Cheamă-l bă pe Cristi”. Clipul a apărut în februarie 2015, dar a fost luat în evidență în ianuarie 2016. În filmuleț apare un bărbat băut, care este încolțit și mușcat de un câine,  fumând oarecum calm, îl cheamă pe proprietarul câinelui, pe Cristi. Pentru că el nu apare, toată lumea începe să îl „caute” pe Cristi pe internet, dar și în afara lui. În luna ianuarie 2016, Cristi a fost cel mai rostit nume din mediul virtual. Evident că s-au facut și multe parodii pe baza acestui filmuleț… dar isteria a durat maxim o lună.

⇔”Mannequin Challenge”.  Constă într-un clip video în care persoanele care participă rămân „îngheţate” ca nişte manechine, iar pe fundal rulează de obicei melodia „Black Beatles”, de Rae Sremmurd. Clipul video realizat de elevii unui liceu din Florida a fost cel care a dat startul, în care peste 30 de persoane au stat nemișcate în poziții cât mai ciudate. Cum primul clip  filmat de elevii liceului a fost montat pe o piesă a unor frați din America, acum și melodia este în vogă. Nebunia a început în noiembrie 2016. În ianuarie 2017 încă mai apăreau prin România câteva filmulețe… dar ușor, ușor se stinge și fenomenul ăsta.

⇑”Acel moment când…” Este o expresie super des folosită. Nu știu unde își are baza, cel mai probabil a apărut prin 2015. Am folosit-o o singură data, pe 7 ianuarie 2016, știind de pe atunci că voi fi neoriginală dacă o folosesc, și chiar m-am scuzat pentru asta. :))) Am observat că e preluată si de Dedeman în reclamele lor. Încă o folosesc mii de oameni, nu cred că va muri prea curând.

⇑ „Altă întrebare!”. Este virală de 2 zile (1.02.2017). A pornit de la ministrul Justiției, Florin Iordache, care a anunțat adoptarea Ordonanței de Urgență privind grațierea, amnistia și dezincriminarea unor fapte care constituie abuz în serviciu luni seară (31 ianuarie 2017), abia la finalul conferinței de presă susținută de ministrul de Finanțe, care tocmai ce prezentase construcția bugetului pe 2017. Jurnaliștii aveau deja informații cu privire la conținutul Ordonanței de Urgență, așa că au dorit să afle de la domnul Iordache dacă acestea se confirmă. Pentru a scăpa de întrebările jurnaliștilor, ministrul a rostit de 24 de ori „Altă întrebare!” pentru a-i grăbi pe cei din sală și pentru a încheia mai repede conferința de presă. Răspunsul lui a explodat în online, și uite așa s-au creat mesaje, lozinci şi montaje haioase care au invadat internetul. S-a creat și site-ul altaintrebare.com in care puteți să îi adresați voi o altă întrebare ministrului. Momentan sunt 1628 de întrebări. :)

 

♠   ♣ ♥ ♦ ♠ ♣ ♥ ♦

Secțiunea de ‘expresii din reclame care au ajuns în vocabularul oamenilor’:

♦ Batman, Batman!

♦ Dincolo era mai ieftin!

♦ Zboară, puiule, zboară!

♦ Prea ca la țară!

Va urma! În ambele secțiuni.

 

Paradoxal, deși am creat această postare, de foarte puține ori am mers cu turma. Nu zic că nu m-am amuzat câteva zile de la începerea unui fenomen, dar niciodată nu m-a prins unul atât de tare încât să-i cad în capcană și să folosesc o anumită glumă/expresie până la epuizare. Mi-a plăcut să privesc din exterior și atât. Și cu toate astea… de multe ori expresiile virale apropie oamenii. În general, zâmbetul și râsul o fac. :)

Când Universul conspiră…

Mi-am dat seama încă o dată, dacă îți doreşti ceva nespus de mult, Universul conspiră să îți îndeplinească dorința. Ştiți că am câştigat în ultimii ani mai bine de 100 de concursuri, şi care mai de care mai frumoase (de la concursuri naționale care m-au dus în altă țară, la smartphone-uri, console wii, ii, haine, cosmetice, bijuterii, parfumuri, etc). :)) Interesant este faptul că eu nu particip la sute de concursuri şi că de asta era normal să câştig atât de multe… nuu, nicidecum, particip rar, dar când o fac, câştig. :)))

Regret că nu mi-am notat toate concursurile pe care le-am câștigat in viața aceasta. Eu am zis în mare 100 ca să nu exagerez cu numărul 200. 😂 Mereu am fost fericită şi recunoscătoare când câștigam si poate lucrul ăsta a atras şi restul câștigurilor. 80% din concursurile la care am participat erau pe bază de creativitate şi era acolo şi un fel de mândrie când vedeam că oamenilor din juriu le place mai mult răspunsul meu / poza mea decât a altor zeci/sute de persoane înscrise în concurs.🐴

Acum cu nebunia asta cu Crăciunul, sunt zeci de concursuri pe Facebook… dar eu am participat doar la câteva dintre concursurile organizate de Dedoles plus încă vreo 2 care nu erau din nişa „like & share”. Dedoles au pe site îmbrăcăminte super drăguță. Aşa am văzut că au mai multe modele de tricouri cu cai de care m-am îndrăgostit, nu îmi puteam lua ochii de la ele şi a rămas că voi reveni pe site-ul lor după sărbători. „Până nu am un tricou cu un cal pictat, nu mă las!” mi-am spus. În primele 20 de zile din decembrie ei au făcut câte un concurs zilnic unde noi trebuia să scriem numărul tricoului care ne-ar fi plăcut să îl câştigăm, dintr-o imagine cu mai multe modele. Doar într-o singură zi (parcă) au pus 2 tricouri cu cai. Când am văzut tricoul nr. 7 mi-am dorit extrem de mult să îl câştig (pentru că îl țintisem și pe site), şi nu un altul din celelalte zile. Nu eram într-o competiție doar cu ceilalți, ci şi cu mine, Roxana, cea care a ales în celelalte zile alte modele. :)) „Miza era mare.” :)))

Bun! Şi ce aflu azi, am câştigat tricoul cu calul… dintre peste 1500 de persoane care au participat la concurs în acea zi, am fost tocmai eu norocoasa. Chiar dacă e un simplu tricou cu un cal, faptul că am câştigat fix ce mi-am dorit mă face să fiu super fericită.

Şi stau şi mă gândesc, oare de ce l-am câştigat tocmai eu? Nu a mai fost nimeni dintre acei oameni care să îşi dorească tricoul la fel de mult? Cu atât de multă patimă? :)) Şi m-am gândit că nu… şi că „puterile” mele sunt chiar mari. :))))

Eu ştiu că pun multă pasiune în tot ceea ce fac de zi cu zi şi pentru că ăsta e felul meu am mereu de câștigat… uite, chiar şi la concursuri, nu numai în viață. :)))

Update: Recitind am observat că am uitat să spun ceva ce mulți nu ştiu şi poate vi se pare ciudat faptul că eram axată doar pe tricoul cu calul. În curând voi face 30 de lecții de călărie şi când văd cai pe ici, pe colo mă emoționez. :)) Despre pasiunea mea pentru cai care a început de când aveam câțiva anişori dar care s-a concretizat abia vara trecută, voi vorbi în următorul post. :)

Al doilea update: A ajuns coletul direct de la firma mamă din Slovacia.

dedoles

Zilele Selgros Bacău

Spectacol gastronomic, statui umane, expoziție de mașini de epocă, desene 3D de Daniel Relenschi, degustări de vin, mini-evenimente de stand (componența și aprinderea unui trabuc, deschiderea unei sticle de Miorița 18, un espresso perfect, etc)… ați rămas în urmă? Să zic mai ușor? Toate acestea se vor întâmpla la Selgros Bacău.

Selgros este alături de băcăuani de 10 ani și cu ocazia aceasta ei vor sărbatori 3 zile în perioada 12-13-14 august. Ne așteaptă pe toți în număr cât mai mare, să sărbătorim împreună.

Programul evenimentului:

Alte momente savuroase le veți vedea acolo. Veniți, da?
SelgrosBacau

 

 

V-am mai povestit despre pasiune și profesionalism, nu?

Daca vă amintiți bine, în penultima postare de pe blog am povestit despre experiența mea la Arena Bucătarilor, unde scriam că Selgros Cash & Carry a dat dovada de profesionalism și asta pentru că au depus în tot ce au făcut enorm de multă pasiune. Când dai 100% este imposibil să nu îți iasă ceva profi. Profesionalismul și pasiunea au mers mereu mână în mână.

Pe Daniel Herciu (Șef Departament Relații cu Clienții, Selgros Bacău) îl cunosc de 10 ani, din perioada liceului, și cum a vazut în ultimul an pe profilul meu de Facebook toate postările despre întâlnirile bloggerițelor, și câtă pasiune punem noi în întâlniri, s-a gândit că ar fi interesant să combinăm pasiunea Selgros cu pasiunea comunității de bloggerițe din Bacău, și uite că astfel a ieșit cea mai interesantă întâlnire pe care am avut-o noi până acum; și asta pentru că am învățat multe lucruri noi dintr-un domeniu necunoscut.

Întâlnirea pilot dintre #bloggeritebacau și Selgros a avut loc pe 8 mai și a durat aproximativ 5 ore. Spun pilot, deoarece noi am dat startul pe țară la astfel de întâlniri; vor urma și în alte orașe.

aDSC_0196

Am hotărât ca întâlnirea să aibă loc chiar în incinta magazinului Selgros din Bacău. Ne-am întâlnit într-o sală de conferință amenajată într-un stil futuristic cu perdele din lanțuri. După ce ne-am strâns toate bloggerițele acolo, și după ce au făcut fetele cunoștință cu Daniel și cu Irina Stănciuc (Managerul Selgros Bacău), ne-am îndreptat către cea mai mare surpriză din Selgros: laboratorul de producție de carne. Știam că Selgros are propriul brand pe piața cărnii și a produselor din carne, dar nu știam ce se ascunde în spatele laboratorului. Nu știam cât de bine este organizat totul și ce responsabilitate enormă ascunde.

Înainte de a intra în carmangerie, am urmat toți pașii pe care îi urmează în fiecare dimineață angajații Selgros din acel sector: ne-am echipat cu halate, bonete și papucei de unică folosință și ne-am spălat pe mâini cu un săpun dezinfectant care ne-a lăsat mâinile foarte fine. Dupa o mini ședință foto în vestiar, am pornit în descoperirea pașilor din laborator.

aDSC_0243 selgros

Daniel ni l-a prezentat pe domnul Cristi Rusu, care ne-a povestit cu lux de amănunte toți pașii. Am aflat că întâi se face recepționarea cărnii, cântărirea și luarea în evidență a carcaselor care urmează a fi prelucrate, după care vor fi tranșate pentru a fi folosite în prelucrare la transformarea lor în rețete tradiționale (pastă mici, cârnați, cabanoși, cremwurști, pate, etc). Urmează afumarea (cu rumeguș) bucăților de carne care necesită acest procedeu, după care intră la răcire, ambalare și păstrarea lor în condiții de igienă strictă. Prepararea acestor produse se face la cele mai înalte standarde de calitate, având implementat sistemul HACCP și ISO 22.000.

Ei asigură calitatea superioară a cărnii procesate și prin faptul că lucrează cu materie primă crescută și sacrificată în România și prin colaborarea cu aceiași furnizori de peste 10 ani. Relația bună pe care o au cu furnizorii le asigură o livrare foarte rapidă – maxim 2-3 zile de la tăiere (o zi este răcirea), ceea ce  garantează mereu prospețime.

Nu știu cât are rost să vă mai detaliez, dacă doriți să vedeți cu ochii voștri întreg procesul și să descoperiți produsele din carne fără aditivi, oricând puteți vizita carmangeria, respectând și voi pașii noștri. :)) Rezultatul fiind acesta:

aP1300179

După ce am ieșit din carmangerie ne-am îndreptat către sectorul de pește, apoi către cel de delicatese-lactate-brânzeturi și la final către fructe-legume.

Am gustat un nou tip de brânză italienească nemaipomenit de gustoasă, Buratta. Dacă vă atrage combinația fină dintre mozzarella și smântână, merită să o încercați.

aIMG_1017

Iar la raionul de fructe-legume-flori am gustat noutăți (pentru noi): sea coral, microgreens, flori comestibile, banane roșii, fruct de cacao, rambutan, etc.

aIMG_0034

După cele 2 ore petrecute printre raioane, ne-am întors în sala de conferință și… surpriză! Masa era plină cu bunătăți! Se vede cât de mult sunt cei de la Selgros pasionați de bunătățuri. Și noi la fel. Și voi la fel, cu siguranță! :))

selgros productie

blogmeet6

După ce am stat la masă, ne-am dus în sectorul articole de îmbrăcăminte, după care la cel de jucării și cărți. Cum noi am avut undă verde la făcut poze, vă dați seama ce a ieșit…

Vă dați sau nu? Dacă nu, pun o poză, două… ca să vă puteți imagina cum sunt și celelalte. Uite:

selgrosblogmeet

Anul acesta se împlinesc 10 ani de când Selgros este în Bacău și 15 ani de când a ajuns pentru prima oară în România (Brașov). Fiind an aniversar s-a făcut un rebranding,  Selgros și-a schimbat hăinuțele, și le-a dat jos pe cele albastre cu galben… și s-a îmbrăcat în haine nou nouțe, roșii cu alb.

Pentru că părea că am fost într-o mini excursie (spuneam atunci că ne simțim ca la școală în Săptămâna Altfel) am plecat de acolo cu mai multe suveniruri care aveau noua siglă Selgros.

image

image

Cum a scris și Daniela pe blogul ei, trebuie să știți că noi, bloggerițele din Bacău, nu avem nicio înțelegere cu Selgros pentru a-i promova. Pur și simplu am dat curs invitației și suntem încântate de ce am văzut și de cât profesionalism și pasiune pun ei în ceea ce fac.

Mulțumim Selgros Bacău pentru invitație!

Mulțumim Daniel și Irina pentru o organizare desăvârșită!

selgros si bloggerite bacau

Mulțumim băieților care și-au dat tot interesul să ieșim frumoase în poze, Ștefan Aghițoaie și Cristian Balaban! :))

bloggerite bacau

Bloggerițele prezente la blogmeeting-ul nr6:

Rudia: unbalcialdesertaciunilor.wordpress.com

Daniela : intrelumi.ro

Roxana: roxalia.wordpress.com

Ioana: normaluleplictisitor.wordpress.com

Speranța: zejoo.wordpress.com

Claudia: lecturisiarome.ro

Alina: apolishedwriter.blogspot.ro

Alexandra: ursualexandra.com

Deea: deea-d.blogspot.ro

Andraxela: voxofvanity.wordpress.com

Sonia: odileworecashmere.wordpress.com

Evelin: eviciubotariu.wordpress.com

Anca: ancabalaban.ro

Raluca: iamfashion.ro

Alexandra: aleksuta-alexa-justme.blogspot.ro

 

 

Arena Bucătarilor – pasiune și profesionalism

Câți dintre voi vă uitați la competiții culinare ecranizate? Și câți dintre voi iubiți mâncarea? Dacă la prima întrebare nu știu un răspuns concret, la a doua întrebare știu că răspunsul ar fi: 95% din populație este înnebunită după mâncare. Știm că mâncarea face parte din primul nivel al piramidei lui Maslow, alături de alte nevoi fiziologice. Abia când suntem sătui ne putem concentra la satisfacerea altor nevoi de ale noastre.

Dacă acum mii de ani pregătirea mâncării era o necesitate, acum este o artă. Punem pasiune în gătit, aranjăm mâncarea frumos în farfurie, îi facem fotografii, le postam pe site-uri de socializare, vorbim des despre mâncare, schimbăm rețete, le inventăm, după care le adaptăm după noi și noi tendințe gastronomice, etc.

De câțiva ani au apărut competițiile culinare ecranizate. Pentru că mă atrage arta de a găti, îmi făceam timp să mă uit din când în când la ele. De ce zic din când în când? Pentru că empatizam atât de mult cu concurenții încât mă durea sufletul când anumiți chefi țipau la ei, le aruncau mâncarea și îi făceau de râs doar pentru rating. Și uite așa nu rezistam să mă uit pânâ la sfârșitul unui sezon.

Îmi doream să asist la un eveniment culinar competitiv, corect organizat, cu mult profesionalism, cu multă pasiune depusă, dar fără farfurii zburătoare și țipete. Și dacă tot mi-am dorit, am avut! :)) Am avut parte de o experiență interesantă la concursul Arena Bucătarilor, la semifinala de la Iași, din 19 aprilie.

Să vă spun și câte ceva despre concurs, ca să înțelegeți de ce am scris profesionalism în titlu. Organizatorul concursului de gătit este Selgros Cash & Carry.

Vor fi organizate 11 etape: 5 etape preliminare pentru fiecare district, urmate de 5 semifinale și o etapă finală. La oricare dintre cele cinci etape preliminare se pot înscrie numai bucătari profesioniști, care reprezintă și sunt confirmați de unități de gastronomie, clienți ai Selgros, din orașele celor cinci districte:

  • districtul București (inc. magazinele Selgros din Băneasa, Pantelimon, Berceni, Drumul Taberei, Ploiești și Craiova);
  • districtul Moldova-Iași (care include magazinele Selgros din Bacău, Iași, Suceava);
  • districtul Dobrogea-Constanța (magazinele Selgros din Agigea, Constanța, Galați și Brăila);
  • districtul Centru-Cluj (magazinele Selgros din Brașov, Târgu Mureș, Cluj Napoca);
  • districtul Vest-Arad (magazinele Selgros din Oradea, Arad și Timișoara).

Pentru înscrierile online, bucătarii doritori au trimis/vor trimite pe adresa arenabucatarilor@selgros.ro următoarele materiale: o fotografie cu produsul finit montat pe farfuria de servire respectând ingredientul secret anunțat de Selgros (pește, exclus fructe de mare); lista cu ingredientele și cantitățile necesare, rețeta fiind calibrată profesional pentru 4 porții; descrierea procesului tehnologic de preparare sau trucuri proprii folosite; CV-ul de bucătar + poză.

Înscrierile online au fost urmate de jurizarea rețetelor de către Chef Cezar Munteanu (președintele juriului), Chef Constantin Ghimpu și Chef Adi Pop. Astfel, pe fiecare district s-au selectat 8 bucătari care au ajuns la semifinala districtului de care aparțin. Momentan a avut loc semifinala pe districtul București și Moldova. Urmează să aibă loc pe 10 mai la Constanța, pe 11 iunie la Cluj și pe 7 iulie la Arad.

Fiecare semifinală va avea ca tematică principală următoarele tematici: bucătarie franceză (Selgros Băneasa), bucătarie românească (Selgros Iași), bucătărie spaniolă (Selgros Constanța Nord), bucătarie germană (Selgros Cluj), bucătarie italiană (Selgros Arad).

Concurenții semifinalelor vor prepara un singur fel de mâncare, ținând cont de specificul bucătariei din respectiva semifinală, având la dispoziție ingredientele din cămara special amenajată în zona de concurs, cât și ingredientele pe care și le pot alege din magazin.

Din fiecare semifinală vor fi declarați calificați în etapa finală câte 3 concurenți (excepție districtul București, unde vor fi 4 calificați).

ArenaBucatarilor-Iasi

Etapa finală de la București va avea loc pe 21-22 septembrie în incinta magazinului Selgros Băneasa și va fi jurizată de 5 chefi, având ca președinte de juriu un chef internațional.

Premiile vor consta în bonuri valorice de cumpărături valabile în magazinele Selgros, astfel:

  • Locul I – 10.000 lei (7000 pentru concurent și 3000 pentru unitatea gastronomică pe care o reprezintă);
  • Locul II- 7000 lei (5000 pentru concurent și 2000 pentru unitatea gastronomică pe care o reprezintă);
  • Locul III -5000 lei (3500 pentru concurent și 1500 pentru unitatea gastronomică pe care o reprezintă).

Câștigatorul va beneficia de o sesiune de training în cadrul Hotelului Oxford Thames Four Pillars cu Chef Claudio Costea.

Bun, și acum să vă spun cum a decurs semifinala din Moldova.

Cei 8 semifinaliști au fost: Bosnea Vlad, Bulbuc Gheorghe, Chiriac Bogdan, Ciocan Vlad, Dumitruț Cătălin, Procopeț Ovidiu Nicu, Rusu Codruț și Topârceanu Ionuț George.

Înainte de a se anunța cele 3 ingrediente secrete, am simțit un pic emoția lor. Iar după ce am auzit că cele 3 sunt vinul roșu Caloian, crema de brânză Arla și legumele congelate Bonduelle… m-am uitat la ei să le observ reacțiile. Calmi, au stat foarte puțin să se gândească la rețetele pe care le vor face, după care s-au dus repede să își procure ingredientele din magazin. Eu nu cred că m-aș fi descurcat într-un timp atât de scurt (asta pentru mine) să mă gândesc pe loc la o rețetă care să cuprindă cele 3 ingrediente, să mă încadrez cu rețeta în bucătărie românească, să mă încadrez în 4 porții care să cântărească între 250-300 grame, și mai ales să știu că sunt privită de zeci de oameni live. Așa că, felicitări lor! Am văzut câtă muncă se depune pentru un singur fel de mâncare, mi-am putut imagina cam câte ore din viața lor le-au petrecut în bucătărie pentru a ajunge unde sunt acum și am văzut cu câtă pasiune fac ei lucrul acesta. Fără pasiune și imaginație nu poți face nimic.

Voi prezenta din nou cei 8 bucătari prin preparatele pe care le-au făcut la semifinală. Cred că asta ar fi cea mai bună carte de vizită a lor. În ordine alfabetică:

  1. Bosnea Vlad (Focșani, reprezentant Selgros Bacău)

VladBosnea-drob-arenabucatarilor

2. Bulbuc Gheorghe (Iași, reprezentant Selgros Iași)

GheorgheBulbuc-chef-cook-arenabucatarilor

3. Chiriac Bogdan (Iași, reprezentant Selgros Iași)

BogdanChiriac-cook-chef-ArenaBucatarilor

4. Ciocan Vlad (Iasi, reprezentant Selgros Iasi)

VladCiocan-chef-cook-arenabucatarilor

5. Dumitrut Catalin (Roman, reprezentant Selgros Bacau)

CatalinDumitrut-chef-cook-ArenaBucatarilor

6. Procopeț Ovidiu Nicu (Falticeni, reprezentant Selgros Suceava)

OvidiuNicuProcopet-cook-chef-arenabucatarilor

7. Rusu Codruț (Bacău, reprezentant Selgros Bacău)

CodrutRusu-cook-chef-arenabucatarilor

8. Topârceanu Ionuț George (Suceava, reprezentant Selgros Suceava)

IonutGeorgeToparceanu-cook-chef-arenabucatarilor

 

Ținând cont de impresia generală, de prezentare, de respectarea practicilor de lucru curente, de organizarea mesei de lucru și de respectarea folosirii ingredientelor și a tematicii date, juriul a deliberat după o oră jumătate următorii 3 câștigători:

Locul III- Codruț Rusu din Bacău

Locul II – Gheorghe Bulbuc din Iași

Locul I – Ovidiu Nicu Procopeț din Fălticeni

Așadar, pe ei îi vom vedea la București alături de alți 13 concurenți, pe 21-22 septembrie.

Cât a deliberat juriul, noi, toți cei din platou am putut gusta câte puțin din fiecare preparat. Știu că nu mă pricep la tehnici de lucru, tranșări și filetări și poate nici la armonie-culoare în raport cu gustul, dar cu ale mele cunoștinte de om simplu i-aș oferi premiul „The art of plating” lui Ionuț George Topârceanu, iar cel mai mult mi-a placut la gust preparatul lui Vlad Bosnea. Poate și pentru că mai e atât de puțin timp până la Paște și mi-era super poftă de un drob bine făcut. :))

Mi-ar plăcea să scrieți în secțiunea de comentarii care farfurie vă place cel mai mult. Puteți vedea din nou toate preparatele aici, în mini clipul de pe Instagram.

Felicitări tuturor bucătarilor care reușesc să ne învie atât de bine trei dintre cele 5 simțuri (miros, gust, văz) prin preparatele pe care ni le servesc.

Felicitări Selgros, că duceți gastronomia din România la un alt nivel.

ArenaBucatarilor-chefs